Irina si Gab au ales viata Dincolo de bani. La Stanciova

“Ofer sistem pentium 3. Are toate componentele, trebuie doar legate”.

 ”Imi amintesc de anii de studenţie şi cei încă destui ani de mutat din loc în loc în care nu am avut întotdeauna maşină de spălat şi umblam cu rucsacul cu haine de spălat pe la prieteni… În plus, chiar la scurt timp după înfiinţarea Dincolodebani am cunoscut o membră care mi-a oferit să pot folosi maşina ei de spălat şi m-am bucurat foarte mult. Iată a venit şi rândul meu să ofer celor în nevoie posibilitatea de a spăla hainele în zona Badea Cârţan (şi cum o maşină de spălat nu e aşa de greu de împărţit şi cu alţii, ar fi fain dacă pe site ar fi mai multe astfel de anunţuri, în diferite zone ale oraşului…)”.

“Am nevoie de un manunchi de busuioc de gradina. sau de ghiveci. dar verde sa fie. Vreau sa-i fac un preparat naturist baietelului meu”.

“Imi place sa fac chestii de genul zugraveli, dat gauri, reparat chestii mici. O fac cu mare placere, nu-s profesionist, va pot ajuta cu drag dupa ora 18.00 in fiecare zi, si sambata toata ziua”.

Ce tocmai v-am insiruit sunt doar cateva anunturi de pe site-ul comunitatii Dincolo de bani din jurul Timisoarei.

Saptamana trecuta, Realitatea Tv difuza un reportaj despre o comunitate din orasul gercesc Volos care isi cumpara produse si servicii fara bani. La sfarsit, reporterul intreba pe fondatorul retelei daca exemplul lor nu ar avea sanse de reusita si in Romania. Exemplul lor nu numai ca are sanse ci, dupa cum va aratam un paragraf mai sus, chiar functioneaza si in Romania de acum, ca sa nu mai vorbim de sistemul din cea ante si interbelica.

Am pornit in cautarea celor care au ales sa traiasca inafara sistemului consumist si ucigator de suflete inspirata de cartea “Sclavii fericiti” a lui Ovidiu Hurduzeu. Iar povestile lor, de fapt, au venit cumva spre mine. De prin mai toate judetele tarii. Pe altele, inca astept sa-mi fie scoase in cale. De Dincolo de bani si despre Gabriel Berzescu si Irina Tomici am aflat dintr-un reportaj al ProTv. Si am vrut sa-i cunosc. Cand o sa ma fac mare, visul meu este sa le bat la porti tuturor celor ca ei si, insotita de un fotograf si un operator, sa le consemnez traiul. Pana atunci, o sa ma multumesc doar cu interviuri luate prin email, impropriu numite asa fara sa te afli fata catre fata.

Gabriel, 28 de ani, si Irina, 27 de ani, si-au parasit serviciile de “sclavi fericiti” pe care le aveau in Timisoara – el, programator, ea, designer grafic – si s-au mutat in satul Stanciova, de langa Recas. Au inchiriat intai o casa, pe 1 martie s-au mutat in ea si au reusit apoi sa o achizitioneze cu banii pe care in Timisoara ar fi trebuit sa-i dea numai ca sa-si cumpere un garaj. Mai fusesera in Stanciova, ai carei sateni sunt obisnuiti de acum vreo 10 ani cu oraseni veniti sa traiasca la tara, in urma cu un an si le placuse sufletul locului.

Pe langa reparat soba de teracota si tot ce mai trebuie facut cand e sa pui o gospodarie pe picioare, tot ei au pus pe picioare – de web, e drept- si site-ul Dincolo de bani. Acestea fiind consemnate, ii las pe ei sa va spuna ce si cum.

Ce inseamna o comunitate?

Gabriel Berzescu: O comunitate este un grup de indivizi care interacționează și care eventual locuiesc în apropiere.

Irina Tomici: Referindu-ne la o comunitate umană, eu o văd ca pe un grup de oameni care nu numai că interacționează (se văd, vorbesc, fac schimburi de bunuri sau bani), dar se și ajută între ei, cât pot. Schimb de servicii gratuite, ai putea să-i spui. Cred că faptul că oamenii  dintr-o comunitate se văd destul de des (nu vorbim de cele online)  duce la încredere între membrii ei. Dacă cineva înșeală încrederea oferită de comunitate, toată lumea află, iar omul se face “de mirul lumii”, cum se zice. Așadar cred că o comunitate are și capacitatea de a se autoregla referitor la comportamentul membrilor, păstrându-se, astfel, un soi de echilibru în cadrul ei. Cred.

Cum a inceput povestea “Dincolo de bani”?

Gab: Am vrut să facem un site care să rezolve neajunsurile grupului FreeCycle: să existe un istoric pentru fiecare membru, din care să  poți vedea ce a dat / ce a primit în trecut și să existe posibilitatea  de a cere / oferi și servicii, nu doar produse.

Irina: Culmea, că ne gândeam la site-ul ăsta cam acum doi ani, când am citit pe Freecycle anunțul cuiva care era interesat să facă un fel  de Freeconomy și pe la noi (un site-comuniate unde oamenii își  oferă servicii gratuite, cadou – nu la schimb), sau măcar să-l  promoveze pe cel britanic care de fapt e la nivel global.
Ei, am ajuns să ne întâlnim cu ea, am povestit, noi am făcut site- ul iar ea ne-a invitat la Stanciova prin intermediul dincolodebani.ro, la plantat copaci. Deci, cumva, povestea dincolodebani.ro e legată și de Stanciova, chiar de la început.

Care sunt resorturile pentru care ati ales viata la tara?

Gab: Vrem să oferim cât mai puțină susținere sistemului actual și, cu  energia pe care o economisim astfel, să construim ceva nou. Împreună cu  alții. La sat avem oportunitatea să participăm mult mai puțin în sistemul economic: cheltuieli mai mici, prin urmare venituri necesare mai mici, deci mai puțin timp petrecut în munca pentru bani, deci mai mult timp liber pentru altele.

Irina: În cazul meu a fost pentru că mi-am dat seama că 8 sau 6 ore la calculator, la serviciu, nu erau de mine. Iar ca freelancer, dacă nu dai din coate tare, e scump să trăiești la oraș, iar eu n-aveam chef să dau din coate într-un sistem cu care nu rezonez. În plus, mi-am dat seama că jobul meu, de designer grafic, implică să fac ceva  cu care nu sunt de acord: să ajut la vânzări, la creșterea consumului. Așa am decis să accept numai proiecte în care să cred (puține) și să fac și alte lucruri care-mi plac: să am timp să  gătesc, să fac săpunuri și alte chestiuțe. În plus, aflasem de  permacultură și voiam să experimentăm și cu asta.

Mutându-ne la țară avem și mai mult timp (liber, desigur… v-ați gândit vreodată la implicațiile expresiei “timp liber”? Oare nu-i  normal ca tot timpul să fie liber?), avem o grădinuță în care ne  jucăm, facem experimente și ne producem hrană, avem “aerul liber” la  o ușă distanță, dealul în spatele casei, mai stăm și la  calculator (nu ne-am fi descurcat fără internet, învățăm o  grămadă de la alții care-și împărtășesc cunoștințele) și ce-i mai important, nu ne presează nimeni să facem lucruri în care să  nu credem. Iar prin asta oferim și exemplul că se poate, exemplu de care cred că au mulți nevoie, oameni care ar vrea să renunțe la “rat-race” și să-și construiască viața în afara alergăturii cotidiene, dar își închipuie că-i doar un vis frumos.

De ce Stanciova?

Gab: Aici treaba era cumva începută. Acum vreo 10 ani a mai existat un  val de orășeni mutați la sat. Așadar sătenii sunt deja un pic obișnuiți cu orășeni ciudați care preferă viața la sat. Iar noi avem în jur câțiva oameni cu valori cât de cât similare.

Irina: Pe lângă ce v-a spus Gab, mai e și avantajul faptului că suntem aproape atât de Timișoara și de Lugoj (orașele noastre “de  baștină”), unde mai avem prieteni, familie, și astfel putem să-i vedem mai des decât daca mergeam prin Apuseni, de exemplu.

Au fost o data ca niciodata doi tineri frumosi, Irina si Gabriel, care intr-o buna dimineata/ sau seara/ sau amiaza/ au ales sa demisioneze  din job-ul de oras si… Cum suna povestea mai departe?

Gab: Și au căutat o casă de închiriat în Stanciova. Au găsit-o și, pe 1 martie 2011 s-au mutat acolo. Iar în toamnă au și cumpărat-o, cu prețul unui garaj în Timișoara. În prealabil mai stătusem la Stanciova timp de două săptămâni în vara lui 2010, și ne-a plăcut.

Irina: Imi place varianta scurtă. Oricum, suntem cam tot la începutul  povestirii – că nu e poveste. Poveștile sunt ireale, iar asta-i cât se poate de real.

Cum a fost prima saptamana dupa mutarea in Stanciova? Ce ati  descoperit despre voi?

Gab: Prima săptămână a fost tare ciudată. Era un mediu complet nou. Am descoperit că putem să reparăm o sobă de teracotă.

Irina: A fost frig în prima noapte și plăcut în continuare. Am despachetat, am gătit, Gab și-a reparat calculatorul care nu mai  funcționa de frig și am scris pe blog. Am descoperit că-i bine, când te muți într-un loc nou, să ai tot timpul la îndemână ciocolată Nussknacker cu alune întregi.

Cu ocazia întrebării tale am aruncat un ochi pe blog, la primul articol.

Fericirea este…

Gab si Irina: …pierdută atunci când încerci să o definești.

O zi obisnuita din viata voastra incepe cu… si se incheie…

Gab: Cel puțin în perioada asta, pentru mine începe cu făcutul focului  și se încheie cu Internetul. Încă avem destul de multă activitate pe Internet. Poate prea multă.

Irina: În timp ce Gab face focul, eu pregătesc micul dejun, căci mereu mă  trezesc cu o foame de lup. Mă îmbrac bine, că e mai frig până se încălzește. În perioada asta nu prea fac incursiuni pe-afară dis-de-dimineață, dar când era mai cald era super să ies în pijama afară și să inspir aer, mult aer!

Daca ar fi sa gatiti o mancare cu gustul vietii de acum, ce  ingrediente materiale si sufletesti ati folosi?

Gab: La asta poate că o să-ți răspundă Irina. Sau poate nu…

Irina: Pfoai. Nu știu. Ar fi o sinestezie de arome și culori. Cu  ingrediente… proaspete! Nu prea fac diferența între material și  sufletesc.

Ca sa ajungeti cei care sunteti acum a trebuit sa invatati sa…

Gab: Întrebarea asta se poate pune oricui și probabil că răspunsul ar fi destul de  tautologic, poate că la fel ca orice filosofie: Ca să ajungem să fim cei care suntem acum a trebuit să învățăm să fim cei care suntem acum.

Irina: Nu știu dacă ne-am schimbat prea mult. Cu siguranță nu a trebuit nimic. Am schimbat mediul, ceea ce schimbă un pic pe oricine, și de fapt toți ne schimbăm de la secundă la alta. Dar noi de fapt suntem tot Irina și Gab, cu aceleași valori, aceleași dorințe, doar un pic mai aproape de a le vedea împlinite.