Exodul grecilor spre viata la tara

Satui sa lucreze pe salarii mici si pe contracte temporare in Atena, unde viata e scumpa, Nikos Gavalas si Alexandra Trchia, amandoi de 31 de ani si cu studii de agricultura, au decis anul trecut sa inceapa un nou proiect: cresterea melcilor pentru export.

In vreme ce economia Greciei se prabuseste in abis – agentia de evaluare financiara Fitch a retrogradat calificativul pentru credite pe termen lung al Greciei de la “CCC”, echivalent cu un “risc substantial”, la “C”, reprezentand un nivel exceptional de risc si perspectiva unui “default inevitabil”, ca urmare a anuntarii preschimbarii de obligatiuni – cei doi fac parte dintr-un veritabil exod al grecilor spre viata la tara si reintoarcerea la traditia rurala a tarii in cautarea unui viitor, scrie New York Times.
Nikos si Alexandra s-au mutat in locurile de unde el se trage, pe insula Chios, mai aproape de Turcia decat de Atena. Au deschis ferma folosind 50.000 de dolari pe care familiile lor ii economisesera. Investitia va fi recuperata in timp, dat fiind faptul ca prima recolta o vor obtine abia la sfarsitul acestui an. Insa sunt optimisti.
“Cand vorbesc cu rudele si prietenii din Atena imi spun ca nu mai au speranta, ca lucrurile merg din rau in mai rau. Asa ca alegerea noastra a fost buna”, spune Alexandra. Rata somajului este de 18 la suta, crescand la 35% pentru tinerii intre 15 si 29 de ani, fata de respectiv 12 si 24% in 2010. Insa sectorul agricol a fost unul dintre putinele care a crescut, adaugand 32.000 de slujbe intre 2008 si 2010.
In Grecia, asemeni intregii zone mediteraneane, cele mai multe familii au investit in mod traditional in afaceri imobiliare si in terenuri, considerate mai sigure decat investitiile financiare, si pana si cei cu venituri mici au mostenire proprietati de familie. Iar criza i-a fortat pe multi sa se reintoarca la tara.

Si inscrierile la scolile agricole sunt in crestere. Spre exemplu la Scoala Americana de Fermieri din Salonik, fondata in 1904, si care ofera educatie in agricultura sustenabila de la gradinita pana la liceu, inscrierile s-au triplat in ultimii doi ani, cele mai cautate fiind clasele in care se invata cum se face branza si vinul. Multi tineri vin si ii intreaba pe cei care predau acolo: Stiti, am mostenit doi acrii de la bunicul in cutare loc. Pot sa fac ceva cu ei?

Din ce in ce mai multi greci isi pun aceeasi intrebare pe masura ce in orasele mari nu mai au viitor. In ceea ce-i priveste pe tineri, singura alegere este sa se mute la tara sau sa plece in strainatate.

Insa daca isi inchipuie ca vor duce o viata idilica la tara, se insala. In 2006, Vassilis Ballas si sotia lui Roula Boura, amandoi de 36 de ani, si-au parasit slujbele pe care le aveau in Atena si s-au mutat la Chios, de unde se trag bunicii lui. El era directorul de continut al unui site iar ea lucra in marketing. Era inainte de venirea crizei, dar si-au dorit sa-si incerce norocul in cultivarea arborilor de mastic, dupa ce un prieten le-a povestit ca bunica lui produce 100 de kilograme de una singura si doar cu ajutorul unui magar, iar o jumatate de kilogram se vinde cu 40 de dolari. Numai ca au descoperit ca a cultiva mastic e mai complicat decat pare. Asa ca, in vreme ce au 400 de arbori de mastic, au dezvoltat si o zona ecoturistica pentru a-si castiga traiul.

Astfel de initiative – precum si cooperativa Ariousios, ce isi propune sa resusciteze o veche varietate de vin, Chiotiko krassero -, dovedesc ca sunt bani de facut din agricultura si din turism.

Alti tineri greci se intorc, nu la pamantul de la tara, ci la mare. Din 2008, numarul celor care se inscriu la scolile maritime a crescut de patru ori. Yannis Menis, 27 de ani, avea o cariera promitatoare in fizica nucleara. Dar cand era pe punctul de a-si da doctoratul, nu a mai avut bani sa-si continue studiile asa ca a decis sa urmeze calea tatalui lui de inginer de nava. A inceput Scoala de Marina in septembrie la Chios. “Familia mea s-a opus. Ma intrebau: Ai facut toti anii astia de scoala degeaba? N-am spus nimanui de pe nava unde lucrez despre studiile mele. Peste tot in Grecia este un dezavantaj acum sa fii supercalificat”.
Alexandra Tricha stie exact despre ce e vorba. “Parintii mei erau de la tara. Erau agricultori cand erau tineri. Am facut studii tocmai pentru ca sa nu devin agricultor. Dupa care m-am intors sa ma fac fermier. Dar acum mi se pare ca asta e un pas inainte, pentru ca am neglijat pamantul prea multa vreme”.
Yianis Makridakis, 40 de ani, este un scriitor ale carui teme sunt traditia si regionalismul. El este un alt fel de refugiat. Spune ca s-a mutat de la Atena la Chios in 2010 ca un act de sfidare la adresa sistemului financiar global nesustenabil. Si-a cumparat o proprietate si-si cultiva singur legumele.  “Am ajuns la concluzia ca vreau sa traiesc aceasta insignifianta viata a mea ca un om printre oameni. In concordanta cu vechile traditii, cand oamenii munceau doar pentru a-si asigura traiul”.
Mai presus de statistici, impulsul de reintoarcere la vechile radacini este o noua tendinta. Un fel de orgoliu national tacut in fata grozaviei crizei. Dimitris Kaloupis, care si-a abandonat slujba de muncitor in constructii acum 20 de ani, in timpul anilor de inflorire economica, si care acum este fermier in satul Volissos, unde creste animale si isi cultiva legumele, este si patronul tavernei din localitate. Spune ca Grecia va face fata crizei de acum, asa cum a facut-o si in fata altora.

“Noi am inventat civilizatia, si o vom lua inapoi. O sa iau o piatra in palma si o sa o storc. Din apa care va iesi din ea, o sa fac pilaf sa-mi hranesc fiica. O sa ne descurcam”.

Sursa New York Times