Terorismul individual şi Marea Teroare (I)

de Nicolae Dărămuş

Norvegianul Breivik este un criminal şi, după legea ţării sale, va plăti. Neîndoios, prea puţin pentru răul făcut unor inconştienţi. Căci a lua viaţa – orice formă de viaţă! – este un păcat de neiertat.

Asupra nebuniei sale – pe care o diagnostichează zglobiu, ca între vecine, tot felul de indivizi liberi şi dezlegaţi, de la analişti politici la jurnalişti şi psihologi – am mari îndoieli. Nu mă îndoiesc deloc însă de riscul acestei catalogări: a-l declara nebun doar fiindcă este criminal, axând ana­li­zele pe omor şi “bifând” cazul fără a aprofunda cu sinceritate, detaşare şi seriozitate maximă cauzele care l-au împins la crimă, înseamnă a ignora şi perpetua exact aceste cauze. Care, nu peste multă vreme, vor de­ter­mina pe un alt terorist individual să ucidă.

Nu e destul a înfiera o crimă, cum nu e suficient a înfiera un cancer. Fiind­că numai diagnosticarea şi în­lă­tu­rarea cauzelor pot genera preve­ni­rea oricărei boli. A trupului sau a so­cietăţii. Periodicitatea apariţiei te­ro­riştilor izolaţi dovedeşte acest ade­văr, dar frivolitatea judecăţilor publi­ce majoritare, centrate pe picanterii cri­minalistice, pare să arate că ome­nirea încă nu s-a săturat de crime.

Realitatea aceasta este incontur­na­­bilă, iar întoarcerea feţei de la ea va cos­ta în viitor nenumărate vieţi, în­tru­cât terorismul individual nu este de­cât arma celor neauziţi, adesea mo­rali şi fără de putere, care – ori vrem, ori nu vrem – există. Am spus “arma celor fără de putere”, însă nu slabi şi nici nebuni. Iar cauzele pomenite sunt întrupate în cotidianul şi acceptatul “te­rorism legal”, săvârşit cu manşete albe: Terorismul Puterii. Cel care, anulând bunul-simţ şi adevăratele precepte ale Credinţei – fie ea creştină, islamică sau budistă – ne condamnă pe toţi la a suporta Marea Teroare.
Chipul acesteia – de la războaiele “de­mocratice” pentru petrol (cu mii de “victime colaterale”) la des­pă­du­ririle Terrei, de la mareele negre ce ucid oceanul la alimentele toxice din hipermarketuri, de la vulgarele parade gay la rentabilele întreprinderi comerciale ale desfrâului, de la reclamele prosteşti la ofertele hiperconsumismului (şi lista “drepturilor” unor oameni asupra oamenilor şi asupra Terrei poate continua) – este cel care, terorizându-ne cu familia­ritate, ne condamnă la acceptarea propriei distrugeri, cu resemnarea oricărui organism viu, invadat treptat şi învăţat zilnic cu propriul cancer.
Ea, Marea Teroare globalizată, este cea care, golind democraţia de vir­tuţile sale fundamentale, a tran­sfor­mat-o într-o simplă unealtă ce slu­jeşte bogăţia însăşi, pe cei puţini şi la­comi, prezentaţi astăzi drept noii ido­li şi stăpânii necondiţionaţi ai mul­ţi­milor flămânde, întristate, an­goa­sa­te şi, în cele din urmă, ucise în mor­mân­tul cât o planetă, aflată în agonie şi ea.

Pentru articolul integral din Jurnalul naţional click AICI.