Singura solutie

Nu stiu de ce mi se pare potrivit sa reiau un text semnat de Alexandru Paleologu in primul numar al ziarului Cotidianul – 10 mai 1991. Poate pentru ca, privind la manifestatiile de acum ma gandesc la ce s-a ales din visurile de acum 22 de ani ale unor romani. Poate pentru ca, mi-am adus aminte de fenomenul Piata Universitatii, de prima mineriada si de cea care sper sa fi fost ultima, si de la care, pe 20 ianuarie, se implinesc 13 ani.

“Pentru romani, Republica nu are decat doua conotatii, una mai veche, istoriceste, din fericire foarte scurta si hilara, Republica de la Ploiesti, cealalta sinistra si lunga, Republica Populara, apoi Republica Socialista, iar acum ceva ce nu se numeste in nici un fel: Presedintia Iliescu sau “Republica minerilor”.

Cea de la Ploiesti a lasat posteritatii o simpatica figura de comedie, pe Mita Baston, republicana din “D’ale carnavalului. Cealalta, actuala, are si ea conotatia ei carnavaleasca si comica, dar de carnaval sinistru si grotesc: beneficiarul mineriadei, al Carnavalului sangeros, e blagoslovit acum, pare-se cu Marele Cordon al Legiunii de Onoare. L-am vazut la televizor pe Vaclav Havel laureat la Aachen, al premiului Carol cel Mare si mi-am zis: iata, un adevarat presedinte de republica, al unei republici care a inceput cu Thomas Masaryk. Masaryk si Havel, asadar, asa se incheie demn si glorios o bucla istorica, asa se rupe fara echivoc cu periada comunista. Dar la noi? Republica activistilor de partid, a securitatii, a unui presedinte bolsevic incapabil sa mearga intelectualmente dincolo de “lampa lui Ilici” si care, dupa ce a chemat “minerii”, inchina acum din nou tara Uniunii Sovietice, fara nici-o constrangere obiectiva, din pura preferinta personala.

Nu vom iesi din aceasta penibila naclaiala pana nu vom inchide si noi bucla ca Cehoslovacia. Acolo, locul pe care l-a ocupat la inceput un filozof il ocupa azi un celebru dramaturg, om curajos si demn luptator pentru libertate.

La noi, locul pe care l-a ocupat la inceput Regele Carol I, sub domnia caruia s-a constituit Romania ca stat european modern, trebuie sa-l ocupe urmasul sau, Regele Mihai I, suveran curajos si demn.

E singura solutie. Numai asa ne vom regasi creditul in lume, pierdut in 1990, imediat dupa ce, pentru mai putin de o luna, il recapatase prin sangele varsat la Timisoara si Bucuresti”.

Text publicat in “Cotidianul”, numarul 1, anul I, 10 mai 1991