Perestroika si Primavara Araba

Comunismul ne-a vrut pe toti gri. Ne imbracam la fel, mancam la fel, vedeam acelasi program tv intre ore fixe, care era despre Ceausescu si realizarile-i marete, Dumnezeu era interzis, frica era stapanitoare. Casta stapanilor o ducea mai bine. Erau mai colorati, aveau magazine speciale, plecau peste hotare, nu le era fig, nu le era foame, nu-l aveau pe Dumnezeu. In urma cu 20 de ani, s-a dat drumul la perestroici in partea noastra de lume. Uitati ce s-a ales de ea.
Acum, in Libia, unui alt dictator i-a venit soroc sa dispara in Primavara Araba de toamna. Ma uit la bucuria libienilor si ma gandesc la ce s-a ales din sperantele noastre. Stiu diferentele tribale, dar… Poate, peste alti 20 de ani, si ei vor vedea pe multele posturi tv  comerciale ce minunat om a fost Gaddafi. Si fiii sai. Care isi vor obtine in instanta returnarea averilor. Libieni vor regreta “iepoca de aur”, in vreme ce apropiatii fostului dictator vor fi devenit prosperi oameni de afaceri.