Azilul Chewing Gum

Unele povesti le spui si le consumi. Altele, te consuma ele pe tine. Alte intamplari, cele nedigerabile, te otravesc. Partile cele mai rele din viata ta, momentele despre care nu poti vorbi, te fac sa putrezesti in interior (fragment din Bantuitii – Chuck Palahniuk)

Un saxofonist s-a sinucis puţin după orele şaisprezece ale amiezii. Şi-a înfipt adânc în inimă muştiucul umed, scrâşnind din dinţi până ce ochii i s-au înroşit ca două ridichi şi au explodat, imprăştiindu-se în mii de particule.

Secunde de tăcere se scurg în spatele petelor de sânge. mici, mici ca secundele, secundele mici ca petele, petele mici ca secundele, dar mici am zis! un algortim obsesiv al (ne)firescului. o muzică spaţială invadează încăperea martoră la scena teribilă de “goodbye”. din găurile rămase intacte, în urma exploziei desăvârşite, se fac văzute două boabe de piper. pic, poc pe pardoseala cleioasă! două vinişoare de apă pornesc apoi la vale pe pietul încă tare, întărit al saxofonistului care şi-a încheiat socotelile cu partitura. boabele de piper sunt duse încet, de firişoarele de apă, către răsărit. se lovesc uşor de tencuială, se scutură şi pornesc îndărăt, într-un dans lin, un “natural şi reverse tu(r)n” însângerat. inima încă se mai zbate aruncând stropi spre fereastra prăfuită.

Bilet de adio, în buzunarul de la spate al pantalonului, un pic rupt. să nu avem secvenţe de confuzie sporită în eterna dezamăgire de a fi viu. ce minte! ce mai minte lăsată să doarmă la nesfârşit. un păcat!
Plictiseala împinge la crime, naşte dezacorduri. am fost steril, am devenit (înv)ins. am furat din zestrea altora pentru a-mi clădi propria zestre.
întâi îţi omori timpul. prin sufocare. te afli în treabă cu ochii aţintiţi în tavan sau cu pielea descălecată în jurul unui corp înfipt în podea. un corp ceresc ca un proţap sau un proţap ca un corp ceresc. adică… ce e proţapul dacă nu e ceresc? adică… nu totul e ceresc dacă e de la… nu, nu e!
apoi îţi sugrumi cuvintele în gramatica altor popoare. îţi iei la palme vocabularul când realizezi că te-au închis. un fel de şah mat al vorbelor, învăţăturilor, respiraţiilor. gafă! în faţa titanilor eşti monstru, nicidecum nimic.

Cititi si Cuvinte impotriva uitarii.