Un roman: Ion Ratiu

A refuzat sa renunte la cetatenia romana desi fusese rugat sa devina membru al Parlamentului britanic. Intr-o vreme cand era de negandit ca va cadea comunismul, spunea ca se va intoarce in tara lui, va infiinta un ziar si va deveni deputat. Ii veneau la fel de bine papionul si sumanul. Cult, un excelent jurnalist si diplomat, Ion Ratiu a plecat sa moara un pic pe 17 ianuarie 2000. Nu stiu cum ar fi aratat Romania azi daca el ar fi ajuns presedintele ei.
O sa va spun insa ce stiu.

Ion Ratiu s-a nascut la Turda, la 6 ianuarie 1917. Copilaria si tineretea si le-a petrecut in casa parinteasca. Si-a facut studiile liceale la Turda si Cluj, apoi a urmat Universitatea clujeana unde, in 1938, si-a luat licenta in Drept. Din ultimii ani de studiu a lucrat in biroul lui Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu si fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor. In armata a facut Scoala de ofiteri de rezerva la Craiova. Ca sef de promotie, a fost trimis cu regimentul sau, 31 Artilerie din Cluj, la Sacaseni. Acolo a fost numit in Ministerul de Externe si trimis la Londra in februarie 1940. A ajuns in aprilie la Legatia Romana de la Londra.

Dupa ce a cerut azil politic, a primit o bursa Cambridge, luandu-si o diploma in Stiinte Economice. A infiintat “Asociatia Stdentilor Romani din Marea Britanie”, in timpul razboiului lucrand ca vicepresedinte al Consiliului International al Studentilor. A fost cooptat si in Comitetul Executiv al “Miscarii Romanilor Liberi”. In 1946, cand a vrut sa revina in tara, Iuliu Maniu i-a transmis ca e mai bine sa ramana acolo, “pentru ca, si alti buni romani vor trebui sa plece, sa continue lupta nationala in strainatate”.

S-a angajat atunci corespondent la o agentie de presa americana. Dupa Conferinta de Pace, a intrat in navlosire, la o companie maritima, si facea si transmisiuni la radio. In 1957 si-a constituit propria sa companie maritima, iar la 58 de ani a decis sa se dedice in intregime problemei romanesti, pentru a informa, printr-un buletin de stiri in limba engleza, devenit apoi revista “Presa Libera Romana”, oamenii politici influenti despre adevarata situatie din Romania.
A colaborat cu Serviciul Roman de la BBC, Radio Europa Libera si Vocea Americii. In 1957 a publicat „Politica pentru vest”, carte in care vorbeste despre natura comunismului, iar apoi, in 1975, „Romania contemporana”. In 1979, impreuna cu sotia sa Elisabeth, infiinteaza si finanteaza “Fundatia Ratiu”. De asemenea, a jucat un rol esential, in 1984, in formarea Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi, fiind ales presedinte. In 1985 lanseaza revista lunara „Romanul liber”.

S-a reintors din exil la 24 ianuarie 1990, insotit de oameni politici britanici si gazetari occidentali. In ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNT alaturi de Corneliu Coposu, devenind vicepresedinte al PNTCD. A candidat din partea partidului la functia de presedinte al Romaniei, la alegerile din 1990. La alegerile din 1990 si cele din 1992 a fost ales deputat de Cluj din partea PNTCD, iar in 1996, deputat de Arad, din partea aceluiasi partid.

La 10 mai 1991, zi aleasa special gratie conotatiei ei istorice, se lansa “Cotidianul”. De ce un nou ziar, intr-o perioada in care existau pe tarabe 2000 de titluri? “Raspunsul e simplu. Este vorba de democratie si profesionalism in gazetarie. Cetateanul trebuie informat. Altfel nu-si poate exercita drepturile… Astfel, zicem noi, vom servi democratia. Iata ce ne propunem!“, scria Ion Ratiu in primul numar al ziarului al carui fondator a fost, ce adapostea, cum se cuvine, si Mesajul Majestatii Sale, Regele Mihai:
“Romani,
Amintiti-va de faptele parintilor nostri si inspirati-va din ele.
Natiunea noastra a triumfat asupra imperiilor, coalitiilor militare si dictatorilor. Romanii trebuie sa se bucure de o viata buna, la nivel european, de o economie infloritoare, de adaposturi corespunzatoare, de ocrotiri sociale si de libertatea de a-si cauta fericirea. Cu ajutorul Atotputernicului vom reusi. Familia noastra ni se alatura in rugaciunea pe care o inaltam pentru succesul, prosperitatea si independenta tuturor Romanilor. A sunat ceasul adevaratei democratii”.

Alaturi, Alexandru Paleologu semna “Singura solutie”: “La noi, locul pe care l-a ocupat la inceput Regele Carol I, sub domnia caruia s-a constituit Romania ca stat european modern, trebuie sa-l ocupe urmasul sau, Regele Mihai I, suveran curajos si demn.

E singura solutie. Numai asa ne vom regasi creditul in lume, pierdut in 1990, imediat dupa ce, pentru mai putin de o luna, il recapatase prin sangele varsat la Timisoara si Bucuresti”.

Restul e istorie. Ion Ratiu isi doarme somnul in cimitirul de la Turda, unde a vrut sa fie inmormantat. Iar Romania arata cum arata.