Regele Mihai: De nimic nu s-au temut comunistii mai mult decat de credinta oamenilor in Cristos (VIDEO)

In librarii se gaseste  cartea  Istoria Romaniei scrisa de Dinu Giurescu.

o mare tampenie….comunistii nu s-au temut de nimic, si au daramat sute de biserici…sunt atee, dar comunistii au luat tot oamenilor, inclusiv credinta in ceva superior, si nu pot sa fiu ok cu asta…. sunt de acord cy Truth Liberty, comunistii au incercat sa elimine orice putere de langa ei….

Tocqueville avertizase asupra posibilei derive autoritare a democratiei. Este ceea ce s-a întîmplat în perioada interbelica. Aproape peste tot în Europa, manipularea “democratica” a maselor avea sa asigure triumful solutiilor totalitare si nationaliste (în genere îmbinate, totalitarismul si nationalismul hranindu-se din acelasi ideal al unitatii). Excesele românesti în materie s-au conformat evolutiilor europene.

Vitalitatea sensibilitatii nationaliste s-a aflat în strîns raport cu însasi dinamica istoriei românesti în prima jumatate a secolului.
A fost stimulata într-o prima faza de miscarea îndreptata spre emanciparea românilor aflati sub stapînire straina si de lupta pentru înfaptuirea României Mari. Atingerea acestui ideal în 1918 nu a epuizat resursele nationalismului.

Construirea statului national al tuturor românilor a alimentat sentimentul identitatii si al unui destin specific, întretinut si prin temerile suscitate de posibilele agresiuni, de primejdiile care planau asupra constructiei nationale (adeverite, în 1940, prin dezmembrarea partiala a tarii). Se adauga la aceasta si fenomenul minoritar, sensibil amplificat prin includerea, între frontierele largite ale statului român, a unei largi game de minoritati etnice, destul de importante numeric. Raportarea mai mult sau mai putin conflictuala la “ceilalti” (maghiari, germani, evrei, ucraineni…) a avut darul de a întretine sentimentul bine marcat al specificitatii românesti, mergînd, în formele extreme de manifestare, pîna la idealul utopic al unui organism national purificat, omogen sub raport etnic, cultural si religios.

O asemenea formula ideala se regaseste în ideologia ortodoxista elaborata între cele doua razboaie ca o componenta majora a nationalismului românesc. Nichifor Crainic si Nae Ionescu – pentru a mentiona doi influenti “directori de constiinta” ai epocii – suprapuneau ortodoxismul si românismul; miscarea legionara si-a însusit acest amalgam.

Sensul transferului dinspre religios spre ideologic si politic merita un comentariu mai detaliat. Sa remarcam în primul rînd faptul ca identificarea culturii române cu spiritualitatea ortodoxa marginaliza nejustificat Biserica greco-catolica, ce grupa aproape jumatate dintre românii transilvaneni; paradoxul este cu atît mai frapant cu cît nationalismul românesc are la origini actiunea Școlii Ardelene, curent ideologic si cultural aproape în exclusivitate greco-catolic! A prins astfel treptat contur, împotriva evidentei istorice, aprecierea greco-catolicismului drept “altceva”. Desfiintarea silnica, prin decret comunist, a Bisericii unite, în 1948, nu facea decît sa duca pîna la capat logica identificarii conceptului national cu un concept religios restrictiv.

Al doilea paradox, înca si mai grav, priveste aparenta limitare a ortodoxiei la spatiul românesc! Dar crestinismul ortodox caracterizeaza ansamblul rasaritean al Europei, din Grecia pîna în Rusia.
Nu este o religie nationala, ci transnationala, ca orice religie.
Mai mult chiar, ideea ortodoxa a reprezentat, timp de doua veacuri, principalul argument propagandistic al Rusiei în politica sa expansionista spre Constantinopol si, evident, peste spatiul românesc.

- Lucian Boia, „Istorie si mit in constiinta romaneasca”

Adevarat!Comunistii cu acolitii nu s-au temut de nimic altceva mai mult decat de credinta popoarelor in Dzeu.
In Romania ,concomitent, frica bolsevicilor si comunistilor autohtoni a fost de Monarhie si de Rege.Poporul iubea cu sfintenie patria si pe Regele Mihai!.Dupa cum nu au reusit sa faca din romanii ortodoxi atei,tot asa nu au putut starpii dragostea de Rege!
Anul 2011 a adus in dar MS Regelui Mihai,recunoasterea internationala  la unison a marei personalitati a MS dar si imensa dragoste a poporului roman.Nu exista roman care la auzirea cuvantului MS Regele Mihai I sa nu-si surprinda ochii impanziti de lacrimi!.Sunt lacrimile bunilor si strabunilor bagati de vii in mormite de fortele potrivnice neamului romanesc si Regelui ,mare iubitor de tara si popor..