Preotul basarabean Petru Buburuz: Amarnic s-au mai impotrivit comunistii introducerii religiei in scoli

Interviu cu Prot. prof. Petru Buburuz, parohul bisericii ortodoxe române „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”,din mun. Chişinău, preot basarbean cu gândire şi trăire românească care s-a ostenit la reabilitarea Mitropoliei Basarabiei în toată splendoarea, care a avut-o în perioada interbelică. Distinsul prot. Petru Buburuz a pus umărul la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, la reactivarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Chişinău, a început retipărirea revistei bisericeşti „Luminătorul”, toate sistându-şi activitatea odată cu ocuparea Basarabiei de regimul sovietic. În prezent prot. Buburuz îşi continuă activitatea pastorală în benificiul societăţii ortodoxe şi a neamului românesc din Republica Moldova.

De unde a pornit ideea construcţiei acestei frumoase catedrale în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel?

Ideea a apărut ca o mică minune, un îndemn de la Dumnezeu. Una din multele minuni, în concepţia mea, pe care le-am avut pe parcursul construcţiei bisericii. Am în vedere aranjări minunate şi neaşteptate ale lucrurilor, precum şi comunicări sau întâlniri neaşteptate cu oameni sau ctitori, pe care nici nu-i cunoşteam.

Era prin decembrie 1989. Mă duceam la o sfinţire de casă. Mergeam şi admiram pe strada Paris nişte case frumoase cu două niveluri (ceva de imaginat până atunci!), construite pe terenuri (culmea!) destinate anterior construcţiei unor blocuri de locuit. Prin comparaţie şi pe neaşteptate, mi-a apărut gândul de a cere, împreună cu credincioşii, un lot de pământ de la Primarie pentru a construi o biserică şi la Buiucanii Noi. Mi-am împărtăşit gândul stăpânilor casei, pe care o sfinţisem. Apoi, împreună cu unii locuitori de pe strada Floreşti şi cu reprezentanţi ai Primăriei şi ai Prefecturii Buiucani am constituit un comitet de îniţiativă şi am înaintat o cerere Primăriei, cu rugămintea de a ni se repartiza un teren pentru construcţia bisericii, şi anume, terenul actual, unde în prezent se află biserica „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, care, după aprecierea regretatului dac, luptător, învăţat şi om de cultură Andrei Vartic, „este cea mai albă, cea mai zveltă şi cea mai româneasca din tot cuprinsul Basarabiei”.

Deseori am impresia că parohia Sfinţiei Voastre face mai multă misiune decât Mitropolia Basarabiei. Cum comentaţi, sau de ce se întâmplă astfel?

No comment.

Care trebuie să fie comportamentul şi ţinuta vestimentară a unui preot în societate?

Clericii (toate cele trei trepte: arhiereii, preoţii şi diaconii, precum şi celelalte trepte inferioare), unde nu s-ar afla – la sfintele slujbe în sfânta biserică sau în societate – trebuie să aibă un comportament decent, o purtare modestă şi exemplară, o vorbire blândă şi înţeleaptă. Ei trebuie să aducă în societate pacea lui Hristos. Nu face o impresie bună un slujitor prea încrezut şi mândru de sine, orgolios, intolerant, needucat şi cu maniere dictatoriale, care foloseşte în raport cu credincioşii blestemul sau afuriseniile, care consideră că parohia este o moşie moştenită sau cumpărată, iar credincioşii – robi, iobagi sau fiinţe fără drepturi. Şi vestimentaţia preoţilor trebuie să fie modestă: e preferată culoarea neagră sau mai întunecată, doar la sărbători mai mari şi cea deschisă, dar nu ţipătoare. Preotul trebuie să lase o impresie de om educat, inteligent, cinstit, cu cunoştinţe generale ample, ca să poată întreţine o convorbire şi cu cel învăţat, şi cu cel simplu. Nu face o impresie pozitivă să vezi pe stradă un slujitor îmbrăcat într-o cămaşă cu mâneca scurtă, în blugi sau chiar în şort, cu maniere lumeşti. Credincioşii nu se vor apropia niciodată de un asemenea preot ca să ia binecuvântare.

Sf. Apostol Pavel în Cartea I către Timotei descrie foarte bine însuşirile, pe care trebuie să le deţină un slujitor al Bisericii şi cum trebuie să fie soţiile lor:

„Se cuvine, dar, ca episcopul (preotul, diaconul) să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, primitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii. Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de caştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa…

Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare,cumpătate, credincioase întru toate” (I Tim. 3, 2-4,11).

Cititi tot articolul pe ascor.md