Indemnul sorei fratilor Arnautoiu, doamna a Romaniei profunde: Nu va pierdeti speranta!

„Să nu vă pierdeţi niciodată speranţa“, au fost ultimele cuvinte adresate audientei venite la Targul Gaudeamus din Bucuresti de superba romanca in varsta de 93 de ani Elena Ion Arnautoiu, sora lui Toma si Petre Arnautoiu. Insotita de nepoata sa cea nascuta in munti, Ioana Voicu Arnautoiu, a fost prezenta la lansarea cartii “Povestea familiei Arnautoiu”, aparuta la Editura Ars Docendi, relateaza RFI. Directorul editurii, Ioan Craciun, a povestit ca volumul reuneşte transcrieri ale unor relatări ale doamnei Arnăuţoiu, de după 1990, precum si o selecţie a celor mai relevante mărturisiri ale sale, extrase din convorbirile avute cu mine, între 2009 si 2011.

E o carte eveniment, despre istoria celui mi longeviv grup de rezistenta anticomunista din Europa de Est, format in 1949 la Nucsoara, judetul Muscel, grup condus de fostul ofiter din garda Regelui Mihai, Toma Arnautoiu. Povestea lor, din pacate pentru noi, romanii de azi, nu si-a gasit locul in manualele de Istorie.
Prefata cartii, semnata de Ioana Voicu Arnăuţoiu, fiica lui Toma si a Mariei Plop, nascuta in munti, arestata impreuna cu parintii si plasata apoi intr-un orfelinat, drept pentru care avea sa afle din ce nobila familie se trage abia la maturitate, are un indemn:
„Dacă citiţi cartea, şi merită să o faceţi mai ales cei tineri, o să vedeţi cum, la începutul secolului trecut, într-un sat ca Nucşoara se construiau şcoli. O să vedeţi ce tip uman aveau preoţii şi învăţătorii care erau strâns legaţi de viaţa oamenilor. O să vedeţi cum oamenii comunei au devenit din clăcaşi oameni liberi, sfătuiţi şi giraţi de învătătorul Ion Arnăuţoiu să facă împrumut la bănci“.

O frumusete de om si la cei 93 de ani, Elena Ion Arnautoiu a povestit auditoriului amintiri din timpul anchetelor.
O scena petrecuta la Securitatea Pitesti, odata cu arestarea ultimilor patru membri ai grupului de rezistenta. Alaturi de fratii Arnautoiu au fost inchisi si parintii lor, ca si sora mai mare, Elena. Ajunse intamplator in aceeasi celula, Elena i-a sarutat mana mamei.
„Şi mă întreabă gardianul: Cine era persoana aceea pe care ai îmbrăţişat-o în celulă şi i-ai sărutat mâna? Era mama mea. Nu ştiai că nu-i voie? Zic: Să trăiţi, vă rog să mă iertaţi (că aşa eram obligaţi să spunem totdeauna), nu am ştiut că nu am voie să sărut mâna mamei mele, care m-a născut şi m-a crescut. Atunci a tunat: N-aveai voie. Pentru asta, te  bag la carceră şi acolo ai să putrezeşti“.
A fost ultima oara cand s-au mai vazut. Elena a fost trimisa la puscaria din Miercurea Ciuc, iar mama ei avea sa moara tot acolo, unde a fost adusa dupa patru ani. A plecat la Dumnezeu cu o saptamana inainte de a fi eliberata dupa zece ani de detentie.
In 1959 aveau sa fie executati fratii din munti, Toma si Petre Arnautoiu. Ceilalti baieti, unul murise pe front, iar celalalt a fost grav ranit. Elena avea sa faca sase ani de puscarie pentru ca a refuzat sa-si denunte fratii.
Pe tatal ei, Elena avea sa-l auda pentru ultima oara tot in puscarie: Pe tatăl meu, la fel, nu-l mai văzusem de foarte multă vreme înainte de arest. L-am auzit la închisoare, când îl aduceau noaptea de la anchete, bătut, la 78 de ani, bătrân şi bolnav. Îl auzeam strigând: Nu mă mai bateţi că nu mai pot, mai bine împuşcaţi-mă. Atunci a fost ultima dată când l-am auzit pe tata“.

Ce isi doreste Elena Ion Arnautoiu? “Doresc ca în special tinerii să cunoască pe cât e posibil jertfa înaintaşilor lor, să le urmeze exemplul cu cinste şi cu demnitate. Asta ar trebui scris şi în manualele de istorie. Au murit pentru o idee şi nu au regretat. Au preferat să moară decât să accepte comunismul”.

Sursa RFI