Eroi uitati: Odiseea grupului Cerna

Noiembrie 1916 (1). “Oltenia intreaga fusese invadata de inamic, Craiova era ocupata, drumurile si caile ferate erau sub controlul trupelor invadatoare, iar trupele noastre se retrageau peste Olt, inspre Muntenia. In timpul acesta pe Valea Cernei, mult in spatele frontului, un grup de trupe romanesti rezista eroic aparand Orsova, muntele Alion si toata linia incredintata lor. Acest palc de oameni hotarati, comandati de cadre destoinice (2), nu mai avea de mult legatura cu frontal nostrum. Fiind impresurati si izolati de restul tarii. Desi se aflau intr-o situatie atat de grea, ei refuzau sa se predea si au dus o lupta disperata, fara nici-o sansa de reusita, hartuind spatele frontului german. O intrega divizie germane, comandata de generalul german Kuhne, a luptat impotriva acestor ostasi care continuau sa se bata nebuneste, cand dupa toate regulile consecrate ar fi trebuit sa ridice steagul alb.

De la inceputul lunii octombrie, grupul din muntii Cernei alcatuit din cateva mii de oameni a inceput retragerea, atacand Turnu-Severin ocupat de nemti si dand lupte pe strazile orasului, deschizandu-si drum spre Filiasi, lovind convoaiele germane, capturandu-le proviziile si coborand spre Olt, in speranta ca vor sparge frontal german si vor reusi sa faca jonctiunea cu grosul trupelor noastre. Grupul era atacat in fiecare zi din toate partile. Retragerea se opera prin lupte de hartuiala, fara nici-o clipa de ragaz. Dar nici pierderile de vieti, nici lipsurile de neinchipuit n-au infrant rezistenta trupelor si ofiterilor. Ei strabat sute de kilometric in plin teritoriu ocupat, tacati pe toate laturile. La 2 noiembrie ajng pe malul Oltului, dar podul era distrus. Cu material adunate la intamplare, cu ostasi flamanzi si istoviti, se incearca totusi o reparative a podului. Nemtii dau insa un atac viguros cu unitati proaspete si odihnite.

Din tot grupul de la Cerna si din resturile de unitati razlete, nu mai ramasesera decat cinci mii de oameni. Ei dau o ultima lupta de intarziere a inamicului. Intre timp distrug tunurile, chesoanele si furgoanele, fac sa explodeze munitiile, aduna tot materialul ce mai ramasese si ii dau foc. Ofiterii isi rup sabiile, soldatii isi sfarama carabinele, caii sunt impuscati pentru ca nimic sa nu cada in mana inamicului. Cand totul a fost nimicit, restul eroicului grup de la Cerna s-a predate. In aceeasi zi trupele germane intrau in Bucuresti”.

Fragment din “Amintiri” de Ion Manolescu, Editura Meridiane, 1962

 
1 – La 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar ataca Serbia. Incepe Primul Razboi Mondial. In 1916, generalul Ion Dragalina este numit comandant al Diviziei 1 de Infanterie, din Turnu Severin. La 14/27 august 1916 Romania declara razboi Austro-Ungariei. La 30 august 1916, Severinul sufera primul bombardament naval executat de pe bateriile monitoarelor austro-ungare. La 4 septembrie, Grupul de armate “Cerna”, avand ca baza Turnu Severin, elibereaza Orșova, avansand adanc dupa lupte grele in vecinatatea dealului Alion, pe valea Culoarului Timiș – Cerna. In ziua de 28 septembrie 1916 este consemnat primul bombardament aerian al Severinului. Prin surpriza, trupele austro-ungare și germane conduse de Generalul Erich von Falkenhayn, comandant al armatelor din Transilvania, prin ordinul generalului Kühne, ocupa Turnu-Severin in seara zilei de 2 noiembrie. La 11 noiembrie, pornind de pe delalul Malovațului, trupele romane comandate de colonelul Demetriad primesc ordinul de recucerire al orașului. Intre 11 și 24 noiembrie, dinspre est (Brigada 1 comandata de colonelul Stavrache), nord-est (brigada a 2-a, a colonelului Lupașcu) au loc lupte deosebit de grele in campia Severinului, in apropiere de Cerneți. In ziua de 23 noiembrie, sosind dinspre Targu-Jiu se alatura bataliei pentru Severin trupele detașamentului “Taut”, iar dinspre vest sosesc trupele grupului de armate “Cerna” (Divizia 1 de Infanterie Turnu-Severin) care incepuse retragerea din Culoarul Timiș-Cerna. Situația recuceririi era delicata, tunurile romanești neputand face foc la puterea maxima, mulți dintre ofițerii și soldații romani avand casele și familiile in Turnu-Severin. In ciuda acestui fapt, o buna parte din Severin este recucerita.
Situația se schimba prin sosirea grupului ungar “Szivõ” care ii ajuta pe germanii Grupului de armate “Picht” sa scape din incercuire. La 18 noiembrie, in zona Strehaia, Prunișor și Filiași, dupa ce la 17 noiembrie ocupa Targu-Jiu, trupele austro-germane ating linia de cale ferata dintre Turnu-Severin și Craiova, intrerupand aprovizionarea frontului și separand Severinul de restul țarii. In plus la 22 noiembrie cade Craiova, grupul de armate severinean “Cerna” ramanand complet izolat de restul armatelor romane. Acesta incerca sa razbata printre trupele germane și austro-ungare spre Olt, pentru ca trecandu-l, sa se alature cu celelalte trupe romanești. Dupa alte lupte grele, cea dintai la Turnu-Severin, grupul “Cerna” constituit din o parte a Diviziei 1 de Infanterie și Regimentul 17 Mehedinți ajunge la Olt unde, dupa o lupta eroica, in cea mai mare parte va fi decimat la 30 noiembrie . La 24 noiembrie 1916, trupele romane fiind obligate sa abandoneze orașul, incepe ocupația germana a Severinului. Mehedințenii incep lupta de partizani, condusa de sublocotenentul in rezerva Victor Popescu. In ziua de 7 iulie 1917, fiind tradați și capturați zece dintre ei, intre care Nicolae Popescu și socrul lui, moșierul Cernaianu Mihalache din Horaști, au fost executați prin impușcare in Severin, in dimineața zilei de 10 iulie 1917.

 
2 – Generalul Ioan Dragalina (1860-1916)  isi are originea intr-o familie de graniceri romani banateni. S-a nascut la Caransebes in 16 decembrie 1860.

Scoala primara o urmeaza la Ramnicu Valcea, unde se afla temporar tatal sau, si la Caransebes. Studiile gimnaziale le realizeaza in Caransebes. Absolva apoi o scoala de ofiteri si se dedica carierei militare.

Urca pe treptele ierarhiei militare si ajunge la gradul de general pe baza unui comportament exceptional. Se stabileste in Romania. La inceputul Primului Razboi Mondial primeste comanda Grupului Predeal, apoi a Grupului Cerna, calitate in care conduce ostirea in incercarea de eliberare a Banatului. Este trimis sa restabileasca situatia de pe frontul din trecatoarea Jiului.

A fost grav ranit pe campul de lupta. Este dus la Bucuresti unde moare la 24 octombrie 1916 in urma unei septicemii, la numai 55 de ani.

Dupa generalul de brigada David Praporgescu, era al doilea general care cadea eroic pe campul de lupta in acel razboi. Pentru activitatea desfasurata neabatut in slujba Armatei, de-a lungul a trei decenii, si pentru modul cum a condus ostilitatile in acele zile grele de razboi din toamna anului 1916, generalul Ioan Dragalina a fost distins de Regele Ferdinand cu cea mai inalta decoratie de razboi – ,,Ordinul Mihai Viteazul” cl. a III-a (Decret Nr. 3027).

In acea zi, marele istoric si savant roman Nicolae Iorga spunea: ,,Astazi, Bucurestii vad trecand convoiul aceluia care, in zvonul usuratic de ieri al marelui oras, era unul din muncitorii cei mai harnici si mai bucurosi pentru binele patriei si izbavirea neamului. Cu pietate, fiecare va privi ultimul lui drum… Maine, cand Banatul lui parintesc va fi carne din trupul Romaniei biruitoare, cand departe, in Caransebes, va flutura steagul sub care si-a varsat sangele, vor ridica pe locul unde el a fost daruit neamului statuie de bronz, intru pomenirea curatei figuri de erou”.

Surse Wikipedia, Regiunea Vest, Caras-Severinul in 7 zile