Doua povesti despre Matau, Raiul Muscelului. Care trebuie sa dureze

La 21 februarie 2007, The Times publica, sub semnatura lui Martin Fletcher, un reportaj despre viata in satul Matau, din zona Muscelului, intitulat “Un sat pe care timpul l-a uitat”.  Iar supratitlul este “In Romania rurala, apartenenta la UE este indreptata spre transformarea unui stil de viata nealterat de generatii”. 
Acum, cand se doreste aderarea la noua guvernanta economica a Uniunii, mi se pare la fel de actuala morala jurnalistilor britanici despre satul romanesc. Despre Romania profunda.

“Am descoperit Raiul. Nu e o insula tropicala sau o statiune pentru cei bogati si faimosi. Este un sat de tarani aflat sus pe dealurile din Romania, cea mai noua si mai saraca membra a Uniunii Europene si pretinsa casa a lui Dracula, a hotilor si a imigrantilor ilegali care se spune ca se indreapta spre Anglia.
Se cheama Matau. Are case din lemn sculptat acoperite cu stuf, inconjurate de arcade si inchise cu garduri din lemn. Din ele se vede valea adanca spre paduri si varfurile inzapezite ale Muntilor Carpati – adapost pentru lupi, ursi, capre negre si vieri salbateci. Iarna aerul miroase a fum de lemn si a baligar. Tacerea e sparta doar de talangi, de behaitul oilor si, la rasaritul soarelui, de cocosi.
Soldatul si scriitorul Patrick Leigh Fermor, care a facut calatoria lui epica din Olanda la Constantinopol inainte de al Doilea razboi Mondial ar gasi putine schimbari. Taranii de subzistenta din Matau inca traiesc asa cum au facut-o strabunii lor de generatii.

Au cateva vaci, porci si gaini in curtile lor. Cresc cartofi, ceapa si morcovi. Taie fanul cu coasa si il cladesc in claie. La inceputul verii isi duc oile spre pasuni mai inalte. Toamna, bunici, parinti si copii culeg mere, prune si pere, iar in vasele din cupru ale celor trei distilatoare din sat transforma prunele in tuica. Podurile le sunt pline de fructe, cartofi, carne afumata, branza in piele de capra si tuica.
(…)
Dar acest paradis risca sa nu dureze, iar serenitatea Mataului mascheaza faptul ca este in pragul unei schimbari. La mai putin de doua luni dupa aderarea la UE, edictele de la Bruxelles risca sa distruga un mod de viata. Tinerii pleaca pentru slujbe mai bine platite in Vest. Iar pe dealul celalalt de langa cel al Mataului buldozere fac carare pentru o partie de schi si o statiune turistica.

(…)
In ultima dimineata am fost in biserica ortodoxa cu trei cupole din Matau. Era Sambata mortilor.
In biserica din Matau, satenii se imbratisau cu prietenii si vecinii, se inchinau la unison, erau toti ca unul, ingenuncheau in acelasi timp si cantau in armonie. Erau impacati cu trecutul, cu natura, cu ei insisi. Oare pentru cat timp?”.

• La Matau, nu poti fi preot decat intr-un singur fel: cu sapa intr-o mana si crucea in alta

Preotul care slujea si atunci este Parintele Tudor Boambes, a carei poveste ne-a spus-o, un an mai tarziu, Formula As. Parintele Tudor s-a intors sa fie preot in satu-i natal. Ca asa e traditia. A gasit biserica gata sa cada. Trei ani a lucrat cu mainile lui ca s-o refaca: a intarit fundatia, a ridicat usile din altar, clopotnita…
“La Matau, nu poti fi preot decat intr-un singur fel: cu sapa intr-o mana si crucea in alta. Daca in popor se zice sa faci ce spune popa, nu ce face el, celor tineri nu le doresc decat un singur lucru – sa nu respecte zicala si sa faca ceea ce fac eu“, spune parintele.
Matau e o parohie intinsa, cu gospodarii risipite pe dealuri si oameni batrani, care abia mai pot iesi in fata cerdacului, scrie Ion Longin Popescu in Formula As. Parintele e mereu pe drumuri, cu patrafirul si alte odoare bisericesti intr-o gentuta anume pregatita. Respectand obiceiul locului, urca si coboara muntele Mataului la inceputul fiecarei luni, pentru sfestania casei si a animalelor din batatura; spovedeste si face sfantul Maslu pentru cei bolnavi; discuta si intareste cu o vorba pe cei tintuiti la pat. Ii sunt dragi batranii. Cum singur marturiseste, simte ca batranii satului sunt chiar bunicii lui. Ii vede ca pe niste sfinti. Refugiati in singuratatea lor, au ceva din palpairea molcoma si impacata a candelei aprinse la icoana. Nu se abat niciodata de la post si rugaciune, iar unii dintre ei cunosc Pravila si Sfanta Liturghie pe de rost. Isi pun cruce de lemn la poarta, pe ogor si la fantana, de parca ar vrea sa increstineze intreaga suflare a Mataului, iar de sfintele Pasti isi pregatesc macar o haina noua, din lana tigaie – haina curata si frumoasa ca sufletul lor. Parintele se bucura, dar se si tulbura putin de ravna ce o arata pentru cele sfinte. Ii vede pe unii cum vin la biserica in boate si carje, cale de 5 kilometri, din capatul cel mai indepartat al satului; ii vede cu cata evlavie saruta usa de la intrare si se descalta inainte de a intra in sfantul locas, indemnandu-l parca pe parintele sa se ridice la inaltimea credintei lor, sa nu tulbure traditia sau sa greseasca in vreun fel, aducand obiceiuri si cantari noi in biserica.

“Degeaba ii vorbesc matauanului meu cu autoritate si asprime. Ca sa ajung la inima lui, trebuie sa am rabdare si faguri de miere pe buze. Altcumva, l-am pierdut. Se inchide in cojoaca sa de cioban singuratic. Devine tacut si morocanos. Pare ca te asculta si incuviinteaza din cap tot ce spui, dar gandul lui e in parte, pe coclauri – la vite, la camp, la familie”.  Om de munte si de transhumanta, matauanul e o fiinta aparte. E mandru si independent. Stie ca e neam de mosneni liberi si nesupusi nimanui.
Uimitoare e si povestea bisericii, ridicata de un satean, din galbenii gasiti in scorbura unei salcii batrane – locul in care se banuieste ca haiducul Radu Anghel (cel pomenit in celebrul cantec “Radu mamii, Radule”) si-a ingropat comoara.
Ca preot de tara, vazand toate cate se intampla in lume, vazand tinerii care parasesc fara incetare satul, il incearca o mare si cumplita neliniste – gandul ca intr-o buna zi se va trezi singur la altar, slujind taina Liturghiei, usilor imparatesti si sfintilor zugraviti pe cupola”.

V-am adunat doua povesti despre traiul din Romania profunda. Oare cat va dura? Depinde de fiecare dintre noi.

Surse: The Times, Formula As