Doi eroi ai rezistentei anticomuniste: doctorii Alexandru Dejeu si Iosif Capota

As vrea sa arat de la bun inceput ca nu regret tot ceea ce am facut si daca istoria s-ar repeta, in fond as face la fel, as modifica insa profund forma, in sensul sa nu fiu prins de Securitate – Alexandru Dejeu (1923-1958)

 

Alexandru Dejeu si Iosif Capota. Doi dintre eroii rezistentei anticomuniste din Romania, despre care cartile de istorie din scolile noastre uita sa pomeneasca. Doua destine de romani din zona Apusenilor. Rude, camarazi, membri ai PNT. Unul a acceptat sa colaboreze cu Securitatea pentru a-si proteja crezul si camarazii, celalalt a stat ascuns 11 ani, continuand sa lupte impotriva comunistilor. Au fost arestati la o zi diferenta unul de altul si ucisi in aceeasi zi prin impuscare la Penitenciarul Gherla. Ironia post-comunista face ca abia in 1998 unul dintre ei sa fie „reabilitat”.

 

Iosif Capota si Alexandru Dejeu au avut dese contacte in perioada 1951-1957, datorita legaturii de rudenie (sotia lui Alexandru Dejeu era nepoata lui Iosif Capota) si a aspiratiilor politice comune (ambii fusesera membri marcanti ai PNT-Maniu din Ardeal).

Alexandru Dejeu a sfarsit ca un martir, fara sa renunte la convingerile sale. Inainte de a fi executat, intrebat de un militian daca nu-i pare rau ca moare, Alexandru Dejeu a raspuns ca „peste 50 de ani nu o sa se mai stie care este mormantul meu si care este mormantul dumitale!”.

Nascut la 1 iulie 1923 in comuna Poieni, raionul Huedin, regiunea Cluj, Alexandru a fost al treilea copil din cei sase fii ai familiei de tarani romani greco-catolici, Gheorghe si Ileana Dejeu. A absolvit cursurile Facultatii de Medicina din Cluj in anul 1949. S-a inscris in PNT Maniu in toamna anului 1944, in timp ce urma Facultatea de Medicina din Sibiu.

 

Dupa desfiintarea Facultatii de Medicina de la Sibiu, in toamna anului 1945 pleaca la Cluj unde continua sa desfasoare o activitate politica intensa in randul studentilor, dar si la sate pentru a atrage taranii in PNT. A fost ales in Comitetul de conducere al PNT-ului pe facultate si in Comitetul Tineretului National Taranesc din Ardeal, functii pe care le-a detinut pana la desfiintarea acestui partid.

 

Ca student a participat la greva din 1946, ocazie cu care a luat cuvantul in fata colegilor sai la Colegiul Academic, fapt pentru care a fost cautat de politie, dar isi schimba mereu domiciliul si nu a fost arestat.

Dupa terminarea facultatii a fost numit medic de circumscriptie in comuna Calatele, apoi in Margau, iar din toamna anului 1951 in comuna Silivasul de Campie din regiunea Cluj. In anul 1955 a fost mutat in comuna Dragu, raionul Jibou, unde a incercat sa organizeze un nucleu de rezistenta impotriva regimului din Romania.

Alexandru Dejeu a fost retinut de mai multe ori de securitate care spera sa obtina de la el anumite date. Cel mai timpuriu document care face referire la acest lucru este o autobiografie din 26 august 1953, redactata in fata organelor securitatii. Iosif Iancu (un apropiat de-al sau din comuna Dragu) declara in ancheta ca: „In cursul anului 1955 sau 1956, dupa ce Dejeu a venit de la securitatea Jibou unde fusese arestat pentru 24 de ore si apoi a fost pus in libertate, mi-a spus ca autoritatile de stat i-au dat insarcinarea sa fie agent al lor, in sensul de a le da date cu privire la persoana mea, a lui Cozar Alexandru si a lui Colceru”.

Alexandru Dejeu a facut obiectul unui dosar informativ deschis pe numele sau la 6 septembrie 1957, dupa ce fusese trecut in „evidentele de suspecti ale comunei Dragu” din octombrie 1955. Din „Hotararea de deschidere a dosarului” aflam ca: „Avand in vedere faptul ca sus-numitul se bucura de increderea elementelor dusmanoase din comuna Dragu, a fost luat in studiu in vederea recrutarii, iar la data de 23 octombrie 1956 s-a trecut la recrutarea lui ca agent in problema PNT Maniu”.

Din aceasta perspectiva, a colaborarii sale cu securitatea, Alexandru Dejeu este un caz aparte in randul oponentilor regimului comunist. Suntem de parere ca prin actiunile sale, Alexandru Dejeu facea un joc dublu, destul de periculos, pe care l-a acceptat, probabil, pentru ca nu a avut de ales, ba mai mult, a considerat ca prin inteligenta ar fi putut controla ofiterul de securitate care-l avea in legatura si ar fi putut tine la distanta incercarile repetate de arestare ale lui Iosif Capota si, implicit, descoperirea legaturilor sale cu fugarul si a „retelei” de apropiati.

 

In toamna anului 1957 nici macar securitatea nu mai era multumita de colaborarea lui Alexandru Dejeu, iar intr-un raport se preciza clar: „a furnizat unele materiale fara importanta despre diferite elemente foste in PNT Maniu din comuna Dragu”, iar „la intalnire se prezenta de obicei fara material, iar fata de L.O. care tinea legatura cu el avea o serie de manifestari dusmanoase cu privire la politica externa si interna a URSS si RPR, spunand in mai multe randuri ca el are o alta platforma politica decat cea a PMR si ca PMR-ul nu este iubit de oameni si nici chiar de membrii lui, pentru ca masurile pe care le ia nu sunt juste si gandite etc, constatandu-se ca este un element inrait si dusman al poporului si regimului democrat popular, fapt pentru care nu prezinta incredere, fiind capabil oricand sa desfasoare activitate organizata impotriva regimului”.

De la inceputul colaborarii cu securitatea, Alexandru Dejeu a impus anumite reguli: „pe baza informatiilor lui sa nu se treaca la arestarea vreo unei persoane, iar datorita faptului ca el nu este de acord cu politica partidului, nu vrea sa se faca varsare de sange, adica in cazul ca unele persoane ar incerca sa se organizeze si sa treaca la actiune armata, el va semnala ca sa se ia masuri de imprastierea lor si nicidecum masuri pentru arestarea acestora”. Asadar, Dejeu camufla actiunile ostile contra regimului, ale sale si ale apropiatilor sai, prin acceptarea colaborarii cu securitatea in mod formal.

In luna februarie 1951 Alexandru Dejeu s-a casatorit cu Ana Rauca in comuna Margau. Din acest moment a intretinut dese contacte cu Iosif Capota, care era fugar, l-a ajutat cu bani, alimente, carti, haine, discutand deseori despre situatia interna si internationala, ambii fiind de acord ca regimul comunist din Romania nu putea fi acceptat.

In toamna anului 1951 Alexandru Dejeu a primit de la Iosif Capota mai multe manifeste pe care le-a raspandit in orasul Cluj. In ancheta a recunoscut faptul ca a citit manifeste prezentate de Iosif Capota si a afirmat curajos: „am citit manifestul si dupa parerea mea acesta nu era in contradictie cu libertatea de a scrie si de a vorbi”.

Spre deosebire de Iosif Capota care vedea schimbarea regimului comunist din Romania numai in urma unui razboi dintre Est si Vest, conceptia lui Alexandru Dejeu in legatura cu aceasta a variat, in functie de evenimentele interne si internationale. Daca pana in anul 1953 nu vedea alta posibilitate decat razboiul dintre Occident si URSS, dupa 1953, datorita destinderii politice interne si internationale, acorda sanse mari unei intelegeri in urma careia URSS-ul si tarile pe care si le subordonase s-ar fi conformat conditiilor impuse de Occident si s-ar fi ajuns la schimbarea regimurilor comuniste de aici. In cadrul anchetei declara: „Am inteles schimbarea regimului comunist din RPR printr-o evolutie lenta care ar putea dura 5-10 ani, incepand prin amnistierea detinutilor politici, apoi cand s-ar fi domolit spiritele s-ar fi permis aparitia unor ziare independente sau chiar in opozitie si apoi partide politice de opozitie, dupa acestea urmand apoi alegeri libere”.

 

In urma evenimentelor din Ungaria din 1956, Alexandru Dejeu credea ca „a inceput epoca revolutiilor” astfel ca schimbarea regimului din RPR se putea face numai printr-o revolutie sau o rascoala.

Dupa ce a fost transferat ca medic in comuna Dragu, raionul Jibou, Alexandru Dejeu a incercat sa afle parerile politice ale unor fosti membri ai PNT-ului din comuna si din imprejurimi, precum si starea de spirit a taranilor in vederea constituirii unui „nucleu” impotriva comunismului. Erau luate in consideratie mai multe eventualitati: posibilitatea izbucnirii unui razboi sau a unei rascoale, cand ar fi avut nevoie de oameni pentru a-i utiliza impotriva regimului comunist, folosirea acestor oameni in scopul raspandirii unor manifeste ostile partidului comunist sau o eventuala schimbare neasteptata a regimului, cand acest nucleu l-ar fi ajutat la o reconstituire rapida si masiva a PNT-ului.

Alexandru Dejeu considera ca ar fi fost posibila declansarea unei revolutii in Germania, Polonia, Ungaria si in Romania, iar pentru aceasta eventualitate s-a gandit ca ar fi bine sa raspandeasca manifeste care sa pregateasca populatia pentru actiune. Manifestele trebuiau lansate in aceiasi zi si la aceeasi ora in mai multe localitati: Bucuresti, Brasov, Cluj, Oradea, Brad, Timisoara,

Targul Mures, Baia Mare. Alexandru Dejeu a redactat si un manifest concept pe care l-a distrus apoi pentru a nu fi gasit asupra sa.

Manifestul concept era scris in numele „Uniunii Crestine de Eliberare Nationala”, denumirea unei organizatii fictive, si nu era definitivat, actiunea urmand a se incheia atunci cand imprejurarile ar fi impus-o. In cuprinsul manifestului se arata starea de fapt a regimului ocupatiei sovietice si se facea apel la lupta pentru libertate, anuntandu-se ca nu vor avea de suferit cei care facusera politica comunista cu conditia de a inceta orice colaborare cu regimul.

„Uniunea Crestina de Eliberare Nationala

Cetateni si cetatene!

De peste 13 ani tara noastra zace sub jugul apasator al asupritorului strain cu concursul tradatorilor de patrie din mijlocul nostru.

Tarani schingiuiti si jefuiti in profitul derbedeilor satului; muncitori infometati si vlaguiti de puteri prin norme neomenoase; intelectuali umiliti si batjocoriti redusi la o existenta mecanica, mizerie, foamete, lacrimi, inchisoare, sange, moarte si… moarte.

La adapostul acestei terori, tara a fost stoarsa de bogatiile sale… in profitul ocupantului. Iata tragicul bilant al unei guvernari incompetente si aservita strainilor.

Dar Dumnezeul parintilor nostri nu ne-a uitat…. Iuresul libertatii e irezistibil; vai de cei ce i se vor opune in marsul sau triumfator!

Jos tirania! Traiasca libertatea!

Germania a dat semnalul de lupta. Inainte!

In aceste clipe marete si teribile, ne adresam voua securisti, activisti de partid, presedinti de Sfaturi Populare, militieni: incetati imediat activitatea voastra tradatoare si treceti de partea luptatorilor pentru libertate! In caz contrar, noi nu recunoastem alta pedeapsa decat moartea!

Asiguram solemn ca nimeni nu va avea de suferit de pe urma activitatii sale din trecut si ca fiecare va putea sa-si cladeasca viitorul potrivit aptitudinilor sale.

Patria libera si fericita va sti sa gaseasca mangaiere deopotriva pentru toti fiii sai!”.

 

A incercat sa faca rost de sapirograf pentru a putea multiplica manifestul; cum nu a gasit, a combinat substantele necesare (glicerina, gelatina si apa) facand un experiment destul de reusit. Lucrurile s-au oprit insa aici, manifestul nefiind vreodata multiplicat si raspandit.

 

In anul 1956 Alexandru Dejeu a redactat o scrisoare pe care intentiona sa o trimita prin ambasade posturilor de radio din strainatate (Londra, Paris, Europa Libera si Vocea Americii) prin care solicita sa i se transmita stiri privitoare la evolutia viitoare a evenimentelor internationale cu scopul de a se orienta si pentru a-si pregati din timp actiunile. Continutul scrisorii era urmatorul: „Noi, cei de dupa cortina de fier, nu ne indoim de bunele intentii ale lui Hrusciov in ce priveste eliberarea noastra. Ce se va intampla insa daca aripa stalinista in frunte cu Molotov va pune mana pe putere si va schimba cursul favorabil actual al politicii URSS? Suntem convinsi ca in Occident situatia reala se cunoaste si va rugam sub o forma mascata sa ne-o aduceti la cunostinta in emisiunile dumneavoastra”.

In legatura cu aceasta, medicul declara: „In vara anului 1956 am redactat niste scrisori catre posturile imperialiste. La acest fapt am fost determinat in urma unor evenimente care mi-au inspirat o usoara ingrijorare in ceea ce priveste situatia politica din tara noastra si in urma carora m-am hotarat, ascultand posturile de radio straine, sa aflu de la o emisiune deghizata, daca presupunerile mele sunt adevarate. Am vrut sa trimit scrisorile posturilor de radio occidentale prin ambasadele neutre din Bucuresti si anume: Egipt, India, Indonezia, Italia, Danemarca, Suedia si Norvegia. Doream ca personal sa ma duc cu aceste scrisori la Bucuresti insa deoarece acest lucru solicita sa stau in Bucuresti mai bine de doua saptamani, ceea ce nu am putut face din cauza serviciului, am rugat-o pe soacra mea sa-mi faca acest serviciu”. Dar Ana Capota a ezitat sa faca acest lucru din cauza pericolului prea mare la care se expunea.

 

Actiunile lui Alexandru Dejeu impotriva regimului din RPR s-au concretizat si in influentarea persoanelor apropiate sa nu accepte hotararile luate de partidul comunist. Astfel, la inceputul anului 1957 l-a sfatuit pe Iosif Iancu sa nu se inscrie in intovarasirea agricola pentru ca in acest fel sa-i determine si pe alti tarani sa-i urmeze exemplul.

Cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca Alexandru Dejeu intretinea in mod formal legatura cu securitatea este un raport informativ redactat de ofiterul care tinea legatura cu el, din 10 iulie 1957.  „Cu ocazia intalnirilor planificate cu agentul «Haidos Vasile» din comuna Dragu, am putut sa constat ca acesta inca nici pana in prezent nu am reusit ca sa-l determin sa vada problemele in spiritul liniei partidului nostru, ba mai mult cu ocazia intalnirilor are pretentia ca sa purtam discutii cu privire la politica internationala si insusi ideile si principiile politice ale diferitor oameni de stat. Desi am incercat sa-l combat in a ajunge cu idei si discutii atat de departe si care in multe cazuri acesta le are preconcepute, voi relata mai jos cateva cazuri si afirmatii ce le-a avut in discutii.

Cu ocazia intalnirilor anterioare, cerandu-i sa arate manifestarile concrete ale elementelor dusmanoase cu care a discutat si are posibilitatea sa discute si sa arate in mod concret manifestarile acestora, atunci a afirmat ca «90% din populatie este impotriva regimului»; cerandu-i sa documenteze acest lucru in mod concret, a spus ca a aratat afirmatiile lui Iancu Iosif, Cozar Alexandru, Colcer Simion si altii asa ca de parerea acestora sunt si restul locuitorilor si chiar membri PMR unii dintre ei, cerandu-i sa arate la concret afirma ca nu mai retine numele insa parerea lui in general asta este ca oamenii nu iubesc regimul pentru faptul ca sunt prea constransi in a se inscrie in GAC si ca sunt privati de drepturi.

A aratat apoi ca partidul face o mare greseala ca nu da dreptul cuvantului, adica de a spune fiecare ceea ce simte, ci acel care indrazneste sa critice politica si linia partidului este arestat si condamnat, spunand apoi ca ar fi bine daca partidul ar admite inca un partid in opozitie si atunci sa porneasca la atragerea maselor din opozitie nu din politica impusa si atunci partidul care ar iesi mai tare din opozitie si care ar avea o politica mai justa acela s-ar bucura de incredere.

Combatandu-l ca la alegerile din 1946, 1948 a plecat in opozitie, a aratat ca nu a fost opozitie deoarece acei care au indraznit sa faca propaganda impotriva regimului si partidului au fost arestati si ca s-au facut ce comunistii au vrut cu voturile ca nu i-a tras nimeni la raspundere.

La intalnirea din 9 iulie a.c., sus-numitul ma intampina cu cuvintele «ati vazut ca am avut dreptate», incepand sa explice ca schimbarile ce au avut loc in URSS se datoreaza faptului ca Molotov a avut atitudine dusmanoasa fata de Tito si ca cei care au fost inlocuiti au cautat sa aplice politica lor stangista mostenita de la Stalin, spunand apoi ca tov. Hrusciov este un geniu politic al timpurilor de astazi si ca el va impaca lumea spunand ca se orienteaza dupa politica adoptata de Tito si ca pana la urma URSS va deveni un stat parlamentar ca aceasta este cea mai buna forma de stat.

Cautand a-i explica faptul ca schimbarile au fost facute din cauza ca in sanul unui partid al muncitorilor nu se admit fractiuni sau discutii antipartinice, deoarece acestea ajuta dusmanul in a lovi in stat si partid, atunci sus-numitul a inceput discutii in legatura cu articolele publicate de Mao Tze Dun, spunand ca acest om inca se afirma a fi un mare politician insa are o serie de contraziceri in articolele ce le face aratand cazul unde in articol se arata ca «marxismul trebuie supus unei critici ca el este tare si ce este tare totdeauna va invinge etc.» (a dat exact fragmentul din articolul aparut). Iar apoi arata ca mai jos tot in acel articol spune «contrarevolutia va fi suprimata si alte probleme», afirmand ca de ce nu da voie contrarevolutiei sa supuna criticii marxismul, afirmand apoi ca marxism-leninismul are foarte multe «lacune».

In concluzie acest agent este o fire foarte recalcitranta si se pretinde a fi un mare «ganditor socialist», iar cu ocazia intalnirilor daca refuzi a discuta cu el probleme ale politicii mondiale, spune ca suntem slab pregatiti, iar cand ii dai voie sa discute si are o serie de afirmatii insa aproape majoritatea impotriva liniei partidului si preamareste socialismul ce-l face Tito sau pe socialistii din tarile capitaliste.

Fata de cele declarate propun ca tov. Sef sa participe la intalniri mai dese cu acesta sau daca este cazul si tov. Sef va aprecia sa participe si tov. din conducerea Regiunii.

Lucrator operativ Lt. lam. Dirjan Ioan”.

 

De altfel toti apropiatii sai despre care dadea note informative stiau despre acest lucru, iar inaintea intalnirilor cu ofiterul de securitate Alexandru Dejeu le dadea o copie a notelor, dupa ce le discuta cu cei in cauza.

Securitatea realiza referate lunare in care se analizau „rezultatele obtinute si masurile luate in actiunea individuala Dejeu Alexandru”. Intr-un astfel de raport, din 4 decembrie 1957, se mentiona ca Vasile Pop, gestionar al magazinului din comuna Dragu, arestat pentru delapidare in iunie 1957, a declarat ca „in comuna Dragu ar exista o organizatie subversiva care are legaturi cu fugarii de prin paduri si ca din organizatie face parte medicul Dejeu”. Prin urmare, „cu numitul Dejeu Alexandru sa se tina legatura in mod formal, iar dosarul personal a fost clasat la arhiva”.

 

Pentru perioada urmatoare s-a realizat interceptarea corespondentei lui Alexandru Dejeu si a sotiei sale, iar la 30 octombrie 1957 s-a perchezitionat locuinta medicului din comuna Dragu.

Alexandru Dejeu a fost arestat in ziua de 7 decembrie 1957, la o zi dupa arestarea lui Iosif Capota.

In cadrul anchetei, Alexandru Dejeu a facut declaratii complete si indraznete, in care-si expunea convingerile sale politice, numai dupa ce s-a convins ca se cunosc toate persoanele implicate, ca sunt arestate si au facut marturisiri complete. Astfel, in februarie 1958 a scris o declaratie care se intinde pe 46 de pagini, un fel de autobiografie, in care isi expunea convingerile politice si actiunile sale din 1938 pana in momentul arestarii. Aceasta declaratie curajoasa descrie cu lux de amanunte framantarile sale in diverse momente ale istoriei si afirma cu tarie dezacordul fata de politica regimului comunist.

 

El consemneaza ca: „m-am hotarat sa declar tot adevarul, convins fiind ca negatia in continuare nu-si mai are rost. N-as face acest lucru fara sa fiu convins de cele afirmate mai sus si tiu sa declar ca rostul negarii de pana acum a fost nu diminuarea raspunderii personale, ci limitarea persoanelor arestate. Ma refer la numar. As vrea sa arat de la bun inceput ca nu regret tot ceea ce am facut si daca istoria s-ar repeta, in fond as face la fel, as modifica insa profund forma”, in sensul de a face tot posibilul sa nu fie prins de securitate.

De altfel, pe toata perioada anchetei nu a incetat nici un moment sa-si afirme propriile convingeri politice, desi era constient, desigur, de urmari. El afirma: „Din momentul cand mi s-a parut ca partidul comunist conduce tara noastra ca o situatie rezultata dintr-o ilegalitate, din acest moment am incercat prin cuvant scris si vorbit sa influentez mersul evenimentelor, sa conving lumea despre adevarul sustinut de mine si despre minciunile sustinute de altul. Convingerile mele politice erau cunoscute de toti prietenii mei si de cei care nu-mi erau prieteni, de activisti de partid, de membrii organelor de securitate, niciodata nu m-am ferit sa-mi afisez in mod sincer aceasta convingere”.

Alexandru Dejeu a facut o singura concesie: la 21 martie 1958 a cerut sa faca declaratii in legatura cu discutiile purtate cu organele securitatii; cererea i-a fost respinsa a doua zi pentru ca „nu are nici o importanta pentru cauza si activitatea infractionala desfasurata de invinuit”.

Avocatul desemnat pentru a-l apara pe Alexandru Dejeu a incercat sa prezinte activitatea lui in termenii ideologiei marxiste, sperand ca poate invinge sistemul cu propriile sale armele. El accentua asupra faptului ca „in perioada de trecere de la capitalism la socialism sunt elemente care nu vor sa admita noua oranduire sociala si inculpatul prin activitatea sa face parte din aceasta categorie”. Pentru ca era fiu de tarani, asadar avea origine sociala sanatoasa, Alexandru Dejeu a fost influentat de „ideologia burgheza” doar in anii facultatii, intretinuta apoi prin legatura de rudenie cu Iosif Capota. De asemenea, periculozitatea sociala a faptelor a fost redusa datorita cercului restrans de persoane care aveau cunostinta de ideile sale. De aceea instanta de judecata era rugata sa renunte la pedeapsa capitala si sa hotarasca doar „izolarea temporara din sanul societatii libere si muncitoare”. In final arata ca: „Fiind un element tanar, de profesiune medic uman, nu trebuie a se pierde speranta indreptarii sale. Se recunoaste ca in momentul cand se judeca inculpatul el se arata un dusman al regimului de democratie populara, dar insasi aceasta sinceritate in a-si recunoaste simtamintele sale politice reactionare trebuie sa conduca la ideea ca acest inculpat printr-o educatie serioasa politico-ideologica socialista el poate sa-si schimbe gandurile care la ora actuala sunt extrem de ravasite. Rugam instanta de judecata a lua in considerare cele expuse mai sus si prin aplicarea principiilor umanismului socialist sa se incerce indreptarea unui om, sa se incerce redarea in sanul societatii muncitoare a unui medic in pragul tineretii si se poate ajunge la aceasta numai prin inlaturarea sanctiunii capitale ce ar fi ireparabila”.

Pana la sfarsit Alexandru Dejeu a sustinut ca nu regreta relatiile sale cu Capota Iosif, iar daca istoria s-ar repeta, ar face acelasi lucru.

In recursul din 15 iulie 1958 Alexandru Dejeu a solicitat anchetarea sa de Procuratura deoarece a dat note informative, dar nu a mentionat nicaieri ca regreta cele intamplate, asa cum procedau ceilalti condamnati implicati in proces48.

Pentru ca recursul a fost respins, avocatul a inaintat Prezidiului MAN o cerere de gratiere, la 2 august 195849, respinsa in sedinta din 22 august 1958.

Alexandru Dejeu fost impuscat la Penitenciarul Gherla la 2 septembrie 1958.

La putin timp dupa pronuntarea sentintei, locotenentul major Francisc Utiu solicita repartizarea locuintei lui Alexandru Dejeu din Cluj pentru ca sotia trebuia sa nasca si nu aveau locuinta. Cererea a fost aprobata la 5 august 1958. Sotia lui Alexandru Dejeu a fost si ea arestata, fetita era, probabil, in grija unei rude; cei din sistem erau constienti ca recursul nu va fi acceptat, iar daca sotia sa ar fi scapat cu viata din inchisoare, nu ar fi meritat luxul de a avea locuinta proprietate personala in Cluj.

 

• Alexandru Dejeu ( 1923 – 1958) s-a nascut in localitatea Poieni la 1 iunie 1923, intr-o familie de romani greco-catolici care avea șase copii. In 1940 armata maghiara a ocupat localitatea Poieni, iar tatal sau, Gheorghe Dejeu, a fost grav ranit de catre trupele maghiare și a murit cateva zile mai tarziu la spitalul din Huedin. A urmat Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, iar apoi Facultatea de Medicina (la Sibiu, unde se refugiase in timpul razboiului) și la Cluj (dupa razboi). Dupa terminarea studiilor a fost repartizat ca medic de circumscripție in Calațele, ulterior indeplinind aceeași funcție in Margau, Silvașu de Campie (județul Mureș) și Dragu (județul Salaj), iar in 1951, pe cand era medic la Margau, s-a casatorit cu Ana Rauca, cunoștința din perioada studenției și nepoata de sora a doctorului Iosif Capota.

Dupa revenirea la Cluj s-a implicat in activitatea politica a Partidului Național Țaranesc, mai ales in alegerile din 1946, cand a transmis in mod constant materiale electorale pentru zona Huedinului, in cateva randuri chiar prin intermediul surorii sale, Maria Dejeu (dupa casatorie Farcaș). La aceleași alegeri a indeplinit și funcția de delegat al PNȚ pe langa secția de votare din Valea Draganului, motiv pentru care, ulterior, a intrat și el, in atenția instituțiilor de represiune locale, fiind reținut pentru o scurta perioada in stare de arest la Postul de Poliție din Huedin.

Dupa arestul din toamna anului 1946 a ieșit din sfera de interes a autoritaților, exercitandu-și profesia de medic, dar s-a aflat intr-o legatura permanenta cu Iosif Capota, ajutandu-l cu bani și alimente. Dupa venirea lui Iosif Capota in Braișor, și inainte ca Alexandru Dejeu sa fi fost mutat pe criteriu profesional din Margau, intalnirile au fost numeroase, iar dupa transferul in Dragu, colaborarea intre ei a continuat, Iosif Capota fiind cautat in Braișor de catre Alexandru Dejeu de cate ori a fost posibil.

Dupa mutarea lui Alexandru Dejeu in Dragu, grupului „Capota-Dejeu” a intrat intr-un nou stadiu de evoluție, pe parcursul caruia au fost parțial asimilate cateva dintre trasaturile specifice unui grup de rezistența anticomunista, cei doi lideri constituind in jurul lor importante grupuri de colaboratori cu care aveau intalniri constante. Din punct de vedere formal cele doua sub-grupuri au facut parte din organizația anticomunista „Frontul Național Creștin Iuliu Maniu. Gruparea pentru Libertate, Patrie și Cruce”, denumire stabilita de Iosif Capota inca din 1949.

Principalele acțiuni ale acestora au constat in redactarea și difuzarea a aproximativ 5000 de manifeste anticomuniste, cu o tematica diversificata: desființarea bisericii greco-catolice, colectivizarea, rebeliunea antisovietica a lui Tito etc. Manifestele erau redactate de Iosif Capota la mașina de scris și multiplicate cu indigo. Difuzarea era asigurata de catre subgrupul din Braișor^] la targuri sau la diverse aniversari și sarbatori (23 august, 7 noiembrie, 30 decembrie), dar erau trimise și prin poșta catre instituții, structuri regionale de partid, ministere, legații și ambasade.

In seara de 7 decembrie, la o zi dupa arestarea lui Iosif Capota, Alexandru Dejeu, impreuna cu soția sa, Ana Rauca, a fost arestat de la domiciliul sau din Cluj-Napoca.

Abia la 26 ianuarie 1998 Curtea Suprema de Justiție a pronunțat recursul in anulare impotriva sentinței nr. 900 din 8 iulie 1958 a Tribunalului Militar al regiunii a III-a Militara și deciziei nr. 213 din 1 august 1958 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar (CNSAS, fond Penal, vol. 28, ff. 1-20), decizie care a insemnat reabilitarea morala a lui Alexandru Dejeu.

 

• Iosif Capota (1912-1958) s-a nascut la 24 ianuarie 1912 in localitatea Margau, județul Cluj, intr-o familie numeroasa de țarani romani, greco-catolici. A absolvit Liceul „George Barițiu” din Cluj-Napoca și Facultatea de Medicina Veterinara din București. Ulterior s-a stabilit in Huedin, exercitandu-și profesia in oraș și in localitațile invecinate.La Huedin și-a organizat o gospodarie prospera, cuprinzand aproximativ 350 de oi, cabaline și bovine, și o livada destul de mare cu pomi fructiferi. S-a casatorit cu Elena Leu și a avut doua fete: Adriana și Mariana. In septembrie 1940, dupa instaurarea ocupației maghiare, familia Capota s-a refugiat la Campia Turzii, de unde a revenit in Huedin dupa 23 august 1944.

Iosif Capota s-a angajat in activitatea politica de partea Partidului Național Țaranesc, al carui membru era inca din perioada interbelica. L a alegerile din 1946, Iosif Capota candida din partea PNȚ pentru o funcție de parlamentar ocupand poziția a treia din lista comuna țaranisto-liberala, dupa Emil Hațieganu și Alexandru Lapedatu.  In perioada anterioara alegerilor a inceput și colaborarea cu Alexandru Dejeu, alaturi de care a pus apoi bazele unui grup anticomunist. Și in zona Huedinului scrutinul electoral a fost marcat de incidente, printre victime aflandu-se și doctorul Capota, agresat fizic de un agitator comunist in secția de votare nr. 2 din Huedin cand se numarau voturile. In perioada de dupa alegeri harțuielile asupra sa au sporit. In martie 1947, acuzat ca desfașura o „activitate instigatoare” impotriva regimului, a fost arestat pentru 10 zile. Eliberat temporar, a fost ținut mai departe sub o stricta „observare” fiind amenințat chiar cu asasinatul sau, dupa alte variante, cu rearestarea. Prevenit la timp in legatura cu aceste scenarii de catre Mihai Simula, membru in organizația de baza a P.C.R., Iosif Capota a parasit Huedinul la 9 mai 1947, in locul sau fiind executat tocmai cel care ii sugerase sa se ascunda.

A intrat astfel intr-o etapa de peste un deceniu de viața clandestina. Inițial a stat in Ciuleni, unde era casatorita sora sa, Susana, iar la scurt timp era considerat de Miliție și Securitate drept „conducatorul unei bande” care acționa in zona Munților Apuseni. Dupa o perioada a plecat de la Ciuleni și s-a stabilit intr-una din anexele gospodariei parintești din Margau, unde, cu cateva intermitențe, a ramas pana in iunie 1952. Deși au fost facute mai multe percheziții nu a fost gasit. Familia i-a fost supusa la mari presiuni, in 1952 fiind chiar deportata in Baragan, unde a ramas pana in 1956. In aceasta perioada a ținut legatura cu membri ai Grupului „Teodor Șușman”. Din cauza presiunilor asupra familiei, in 1952 a plecat in Braișor, unde avea multe cunoștințe. Inainte de a fi arestat, timp de doi ani, Iosif Capota a mai locuit și in Hodiș, langa Braișor.Stabilirea lui Iosif Capota in zona Braișor – Hodiș și mutarea lui Alexandru Dejeu in Dragu a echivalat cu intrarea grupului „Capota-Dejeu” intr-un nou stadiu de evoluție, pe parcursul caruia au fost parțial asimilate cateva dintre trasaturile specifice unui grup de rezistența anticomunista. Astfel, Iosif Capota a format un important grup de colaboratori cu care avea intalniri constante, o activitate asemanatoare desfașurand și Alexandru Dejeu in Dragu.

Dupa aproximativ 11 ani de clandestinitate și o intensa activitate de urmarire a sa din partea autoritaților, la 7 decembrie 1957 Iosif Capota a fost arestat. In noaptea de 6/7 decembrie a fost transferat la Braișor un batalion de Securitate de la Florești (jud. Cluj), care a inconjurat satul. O echipa de intervenție s-a dus la casa familiei Borțig Ioan, unde era ascuns Iosif Capota. Arestarea s-a desfașurat fara incidente, ofițerii fiind confundați cu Ioan Borțig, care era așteptat sa revina acasa in aceeași noapte dintr-un sat vecin.

In mai-iunie 1958 la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare din Cluj-Napoca s-a desfașurat procesul lotului „Capota-Dejeu”, format din aproximativ 50 de persoane, in trei grupuri distincte. Procesul a fost public, iar Iosif Capota a invocat clemența pentru oamenii incriminați in dosar. La 8 iulie 1958 a fost condamnat la moarte și a fost executat prin impușcare la Penitenciarul Gherla, in 2 septembrie 1958, dupa ce, in prealabil, i-a fost respins recursul de comutare a pedepsei la munca silnica pe viața.

Surse Oana Ionel, CNSAS, Wikipedia