Prima pagină » Eveniment » Romania profunda » Dan David a ales sa se intoarca la radacini: pe urmele taranului roman, cu mestesug
Dan David a ales sa se intoarca la radacini: pe urmele taranului roman, cu mestesug
Drept sa va spun chiar nu mai stiu cum se face ca am dat peste blogul Gandul de lemn al lui Dan David. Dar cand am vazut frumuseti de blidare taranesti lucrate in lemn de fag, canute lucrate in lemn de mar, tratate cu ulei de masline si date cu ceara de albine ori linguri de oala din carpen tare, am stiut ca vreau neaparat sa-l cunosc pe mestesugar, ca-i om fain.
Blogul lui are suflet nu numai din caldura obiectelor. Cuvinte frumos mestesugite la randu-le spun povestea lor.
“Am lucrat cateva obiecte pana acum si este tare fain cum fiecare isi spune povestea fara cuvinte, fibra lemnului, simbolurile incizate sau crestate si daca ai putea sa il mirosi si tu privitorule, mai mare drag ai prinde de cana sau lingura“, scrie Dan.
Sau: “Asta este canuta lucrata in lemn de mar si decorata cu motive taranesti, este tratata cu ulei de masline in mai multe randuri iar apoi vreo doua straturi de ceara de albine ca sa stea bine pana ce ajunge la tine. Poti sa bei orice din ea, numai fierbinte sa nu pui si sa nu speli niciodata obiectele din lemn cu detergent ca are sa iti intre in lemn si apoi in lichidele sau mancarea cu care intra in contact. Canuta este incapatoare, poata mai mult de 150ml, are snur impletit din sfoara de canepa cerata si legata intr-o felie de lemn de paducel. Eu sper sa iti placa, cum imi place mie, si sa o porti pe unde umbli”.
Dan David are 27 de ani. S-a nascut la Pitesti si acum locuieste in Cluj Napoca. In urma cu trei ani a renuntat la “job” si a inceput sa mestesugareasca. “Mi-am dorit sa incerc sa traiesc simplu, prin munca mea, sa fiu creativ si sa ma bucur de viata”, imi povesteste.
Inainte de a va spune ce mi-a raspuns in scurtul interviu facut via mail, ca fata catre fata n-am avut cum, va mai redau de pe blogul lui – al carui sfarsit are un citat din Nichifor Crainic, “Sunt candela sub boltile divine, in haos spanzur, dar atarn de TINE”, ce spune Dan despre mestesug si mestesugire.
“Materialele cu care ma joc sunt diferite ca si noi oamenii, insa unice si conectate. Cel mai drag imi este lemnul, pentru care am o atractie ce numai prin mestesug o pot dezvalui, piatra, pe care uneori o aleg de pe maluri de ape, cu diferite forme faurite de natura, un joc pe care apa sau vantul il face superb si firesc in acelasi timp. Cuprul si alama imi plac cel mai mult dintre metale, dar si fierul cu patina lui isi gaseste loc in lucrarile mele. Sticla imi place de asemenea, candva am fost geamgiu, are o anume magie”.
De unde dragostea pentru mestesugul taranesc?
Dan David: Dragul de mestesug a rasarit ca o nevoie fireasca de intoarcere la radacini, un alt fel de a trai, un mod de viata pe care ma stradui sa mi-l insusesc. Este o bucurie sa gusti o supa cu lingura de lemn, sa bei apa dintr-un cauc, este o legatura cu natura fara intermediari, este ca o poveste in care descoperi lucruri pe care taranul roman, in legatura sa cu Dumnezeu, le-a adus la o forma ce bucura sufletul si odihneste mintea.
Cum ati invatat a face blide, si linguri, si cufere si cate si mai cate?
Am invatat sa lucrez cu lemnul pas cu pas, am invatat cu ajutor de Sus, am lasat lemnul sa imi arate, i-am urmat forma, am combinat materiale si m-am straduit sa lucrez cu bucurie.
Daca v-as ruga sa va mestesugiti un autoportret….
Imi plac padurile si muntii, ador cafeaua si rasariturile si ma intorc cu pasi mici si siguri catre radacini, un fel de trai ca la sat in care apreciem lucrurile simple si mai ales le faurim cu mainile noastre si mai presus de lucruri iubim oamenii.
La ce mai mesteriti acum?
In ultima vreme am lucrat mobilier de lemn, insa acum doresc sa ma intorc la lucrurile mici si dragi: cutii, albume, lampi, linguri si cate altele.
Cea mai draga amintire din copilarie este…
Prima tabara in muntii Fagaras, atunci s-a schimbat ceva in inima mea.
Pe dvs. cine v-a modelat?
Ascultarea m-a modelat, am invatat sa ascult de la oamenii batrani. Si sustinerea oamenilor care imi apreciaza lucrarile.
De ce Nichifor Crainic?
Pentru ca a sadit dragostea in inimi!
-
Lucia





