Cum a salvat Armata Romana Ungaria de bolsevicul Bela Kun

In aprilie 1919 trupele romane si cele ungare, devenite bolsevice, se aflau fata in fata pe linia despartitoare Sighet – Ciucea – Zam.

Din republicani antantofili, ungurii se transformasera  in bolsevici, dupa ce, cu cateva luni inainte fusesera monarhisti adepti ai Puterilor Centrale. Toate aceste transformari spectaculoase aveau un singur scop: prezervarea imperiului lor. Pagini de istorie prea putin invocate, dupa cum afirma scriitorul Cristian Negrea.

Dupa prabusirea imperiului austro-ungar, la 2 noiembrie 1918 Ungaria a proclamat despartirea de Austria, fara sa recunoasca insa si separarea celorlalte provincii ale imperiului. La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, avea loc plebiscitul in care transilvanenii au votat unirea cu tara. Insa Ungaria nu l-a recunoscut. La 16 noiembrie 1918, primministrul Karoly Mihaly proclama Ungaria republica, a intors spatele Puterilor Centrale, din care tara facuse parte, si, in speranta ca va avea parte de o reusita la Conferinta de Pace de la Paris, Ungaria a devenit sustinatoare ferventa a Antantei.

Numai ca raspunsul venit a fost ca trebuie respectata vointa popoarelor, asa cum a fost alegerea in 1918. Ungaria a ripostat ca doar o Ungarie mare ar putea apara estul Europei de amenintarea bolsevica. Decizia Conferintei de Pace este ferma: retragerea pe linia Hust – Satu Mare – Carei – Oradea – Salonta. Guvernul Karoly demisioneaza si cedeaza puterea bolsevicilor. Conducerea este preluata de Guvernul lui Garbai Sandor, dar puterea este detinuta de fapt de ministrul de Razboi Bela Kuhn, nascut in judetul Salaj.

Bolsevicii preiau puterea in Ungaria la 21 martie 1919 si instaureaza un regim de opresiune ce va fi desfiintat de armata romana.

Trupele unguresti incep la de 24 martie 1919 atacuri impotriva trupelor romane pe linia de demarcatie. La 6 aprilie se executa si o recunoastere aeriana pana la Cluj. Incep concentrarile numeroase de trupe unguresti, in timp ce trupele sovietice ruse intensifica atacurile pe linia Nistrului.

Romania riposteaza.

Regina Maria a fost in acea perioada cel mai irezistibil ambasador al tarii noastre, reusind sa puna Romania pe harta dupa misiunea in capitalele occidentale in care a fost trimisa de catre Regele Ferdinand si de Bratianu. Cel din urma avea sa declare ca Regina a „reusit in cateva zile ceea ce politicienii n-ar fi reusit intr-o luna intraga”.

In „Regina Maria a Romaniei. Capitole tarzii din viata mea. Memorii redescoperite” de Diana  Mandache, este amintita vizita cuplului regal din mai si iunie 1919 in Transilvania.  Liderii Aliatilor nu erau favorabili demersului familiei regale premergator interventiei militare romane, menite sa-l anihileze pe bolsevicul Bela Kun, dat fiind ca frontiera oficiala avea sa fie stabilita abia la 11 iunie 1919. Martor la eveniment, corespondentul AP James Mills, povestea:

„Efectul cel mai uluitor al vizitei Regelui si Reginei a constat in faptul ca, in aproape toate orasele vizitate, locuitorii le-au dat asigurari ca daca nu ar fi fost armata romana, bolsevicii ar fi preluat controlul intregii tari. Bolsevismul s-a raspandit in Transilvania, din Austria si Germania si a fost oprit doar de sosirea prompta a trupelor romanesti, care, pe langa siguranta extraordinara pe care o impuneau, se implicasera mult in usurarea conditiilor de trai ale populatiei. In Bekes Csaba, de exemplu, o delegatie maghiara condusa de Contesa Almassy, verisoara a contelui Tisa, faimosul om de stat ungur, i-a multumit Regelui si Reginei pentru prezenta trupelor romanesti, care – spunea Contesa – au salvat orasul de sub teroarea bolsevica, protejandu-le vietile si proprietatile si reinstaurand ordinea”.

Regina nota in jurnal ca pana si ungurii „ne-au multumit pentru prezenta armatei noastre care i-a eliberat de pericolul bolsevic”. Vizitase un spital militar „unde se aflau unii dintre soldatii nostri raniti. Peste tot, trupele noastre s-au comportat ireprosabil, popoarele respective respectandu-i ca atare, ceea ce pentru noi este o mare mandrie”.

In loc de epilog, in 1920, Tratatul de la Trianon recunostea oficial unirea Transilvaniei cu Romania.

Surse: Blog – Cristian Negrea, “Regina Maria a Romaniei. Capitole tarzii din viata mea. Memorii redescoperite” de Diana  Mandache, Editura Allfa, 2009