Biruinta e a noastra si viitorul va asigura intregului neam romanesc viata pasnica si fericita

Modest, jenat sa cumpere ceva pentru sine, de o extraordinara eruditie, pasionat de lectura, bibliofilie, filatelie, botanica si vanatoare. Vorbea fluent si franceza, engleza si rusa. Un orator, un militar si un stilist stralucit. Regele Ferdinand al Romaniei a fost chemat sa preia destinul Romaniei intr-un moment tulbure.

Avea sa depuna juramantul de credinta in fata Parlamentului si a Guvernului la 28 septembrie/11 octombrie 1914, devenind rege prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationala.

La 14/27 august 1916, Ferdinand punea capat celor doi ani de neutralitate.
“Regele vostru va cheama din nou la lupta ca sa infaptuiti visul nostru de atatea veacuri: Unirea tuturor Romanilor, pentru care in anii 1916 - 1917 ati luptat cu atata vitejie (…) Biruinta e a noastra si viitorul va asigura intregului neam romanesc viata pasnica si fericita”.
Armata romana, condusa de Regele Ferdinand, obtinea victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz din 1917, pentru ca la 1 decembrie 1918 sa fie infaptuita Romania Mare.
La 1 decembrie 1918, armata romana in frunte cu Regele Ferdinand defila pe sub Arcul de Triumf al Bucurestilor eliberati. La 27 martie/ 9 aprilie 1918, Sfatul Tarii adoptase decizia Basarabiei de a se uni cu patria-mama, la 15/28 noiembrie, venise randul Bucovinei sa faca acelasi lucru prin Congresul general, iar la 1/18 decembrie, urmase Transilvania.

Abia mai tarziu, Romania avea sa obtina recunoasterea unirii provinciilor sale.

Ruperea aliantei cu Puterile Centrale avea sa-l coste stergerea numelui sau din arborele genealogic al familiei sale princiare.
Ultimul sau gand? “Ca roman si ca Rege, ma gandesc neincetat la soarta Tarii, careia am jertfit viata mea pe pamant”.

Fragmente din “Ferdinand I – Omul si Regele”, expozitie organizata in perioada iunie – august 2011 de Muzeul National Peles.