Sfantul Stefan, cel care l-a rugat pe Dumnezeu sa nu le socoteasca ucigasilor sai pacatul

Fragment din Cugetare asupra mortii Sf. Stefan si intoarcerea Sf. Pavel de Sfantul Ioan Gura de Aur.

„ Scotandu-l afara din cetate, il ucidea cu pietre.
Iar martorii s-au pus hainele sale langa picioarele
unui tanar, ce se chema Saul.” (Fapt. VII, 58)

Inainte de intoarcerea sa la credinta Pavel sau Pavlu a umplut Ierusalimul de sange, el sugruma pe cei credinciosi, prigonea pe Apostoli, si a ajutat la uciderea Sfantului Stefan, si nu cruta nici barbati nici femei. Asculta, cum vorbeste de aceasta ucenicul sau Sf. Evanghelist Luca in Faptele Apostolilor: „Pavel strica Biserica, mergand prin case si tragand barbati si femei ii da la temnita” (Fapt. VIII, 3).

Asadar lui nu-i ajungeau locurile publice, el strabatea inca si prin case. Luca zice raspicat, nu ca Pavel „scotea pe barbati si pe femei”, ci ca „ii tragea afara”, spre a arata ca furia lui se aseamana unei fiare salbatice. Si nu numai barbati, ci si femei tragea afara, caci el nesocotea firea, nu cruta nici sexul, si nu simtea compatimire catre slabiciune, insa ceea ce il impingea la aceasta nu era ura, ci o ravna mincinoasa.

Pentru aceasta alti iudei care faceau aceeasi, erau mai vrednici de osanda decat dansul, caci ei o faceau din ura sau din dorul slavei, ca sa-si castige un nume mare in popor; el insa facea aceasta din ravna catre Dumnezeu, negresit din o ravna mincinoasa si fara de minte.

Aceia nu prindeau femeile dintre cei credinciosi, ci numai pe barbati, pentru ca ei vedeau, ca prin faptele si prin minunile acelora ei isi pierdeau stima, ce avusese pana atunci; Pavel dimpotriva, tocmai pentru ca lucra din ravna, s-a infuriat asupra tuturor. Sfantul Luca stia toate acestea. Vazand el insa, ca setea lui Pavel de sangele crestinilor nu s-a potolit inca, de aceea povesteste el mai departe: „Pavel sufla cu groaza si cu ucidere asupra ucenicilor Domnului” (Fapt. IX, 1).

Moartea lui Stefan si prigonirea Bisericii, urmata dupa aceea, nu l-au indestulat pe dansul, ci el a mers mai departe si furia lui nu avea margini, pentru ca el era manat de ravna cea oarba. Abia intors de la uciderea Sfantului Stefan, el prigonea pe Apostoli, si se asemana cu un lup furios, care navalind intr-un staul si rapind si sfasiind un miel, prin aceea se face mai furios si mai lacom de sange. Tocmai asa a navalit Saul asupra cetei barbatilor apostolici, a rapit de acolo un mielusel al lui Hristos, adica pe Sf. Stefan, l-a sfasiat, si prin aceasta s-a facut mai cumplit decat inainte. De aceea zice istoria Apostolilor: „Pavel inca sufland cu ingrozire”, s.c.

A cui sete de sange nu s-ar fi saturat cu moartea Sfantului Stefan? Pe cine nu a fi impacat blandetea celui ucis? Pe cine n-ar fi muiat rugaciunea lui pentru ucigasi, cand el a strigat: „Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta” (Fapt. VII, 5, 9). Dar tocmai pentru ca Domnul n-a socotit pacatul acesta, de aceea din gonaci s-a facut inca un propovaduitor al Evangheliei. Adica curand dupa moartea lui Stefan, Pavel s-a intors la credinta, si Dumnezeu a ascultat rugaciunea aceluia, in adevar, Stefan merita sa fie ascultat, atat pentru viitoarea insemnatate a Apostolului Pavel, cat si pentru cuprinderea cea slavita a rugaciunii sale, caci in ea se zice: „Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta”!

Aceasta rugaciune trebuie sa o asculte toti cei ce au vrajmasi, si sunt jigniti de dansii. Cand ti-ar fi facut vrajmasii tai mii de jigniri, totusi nu te-au ucis cu pietre, ca pe Stefan. Dar uita-te, ce s-a intamplat. S-a astupat un izvor al crestinatatii, adica Sfantul Stefan, dar s-a deschis in locu-i un altul, care a curs in mii de paraie si rauri.

Cand a amutit gura lui Stefan, a rasunat trambita Sfantului Pavel. Asa Dumnezeu nu paraseste nici odinioara pe cei ce nazuiesc la dansul, ci le daruieste mai mult, decat le-ar fi luat vrajmasii. Adevarat, iudeii prin uciderea Sfantului Stefan au rapit un luptator slavit din oastea crestineasca, dar Hristos l-a inlocuit cu altul si mai slavit, adica cu Sfantul Pavel.

Sursa Sfantul Ioan Gura de Aur