Charlotte Bronte, despre cei care se simt abandonati

Cei mai muti dintre oameni au trait in viata lor un rastimp sau mai multe cand s-au simtit abandonati; de-a lungul caror perioade, nutrind indelunga vreme sperante zadarnice si vazand mereu ca ziua implinirii nu mai soseste, intr-adevar li s-a vatamat inima in piept. E un moment cumplit, dar deseori se intampla ca intunericul cel mai de nepatruns sa preceada ivirea zorilor; este acea epoca a anului cand inghetatul vant de ianuarie poarta peste pustietati imnul funebru al iernii ce se duce, dar totodata si prevestirea primaverii apropiate. Pasarelele intepenite de fruig nu pot totusi intelege astfel rabufnirile sub suflarea carora dardaie; si la fel de putin e in stare sufletul chinuit sa vada in culmea amarului sau zorii mantuirii.

Totusi, fie ca toti aceia care sufera sa-si pastreze nestirbita dragostea si credinta in Dumnezeu; pana in cele din urma Atotputernicul niciodata nu-I va dezamagi si niciodata nu-I va da uitarii. “Pe cei pe care Ii iubeste, Ii incearca”. Vorbele acestea graiesc adevarul si nu trebuie uitate.

Fragment din “Shirley”, de Charlotte Bronte, Editura Univers, 1974