Parfum de Bucuresti, la 1870

La 1870, mahalaua Popa Soare din Bucuresti avea ulite intortocheate. Casele, cele mai multe cu parter si mai rar cu un cat, se pierdeau printre copacii vastelor curti, imprejmuite cu ziduri groase si inalte sau macar cu grilaje solide ori garduri. Unele erau mai aratoase, cu cate doua camere de o parte si de alta a pridvorului inalt si cu stalpi de lemn, iar indarat veneau celelalte incaperi. Alte acareturi erau raspandite in fundul ograzii: bucataria de vara si spalatoria, sura si grajdul, locuintele slujitorilor. Vitele nu se taiau inca la abator, ci in curtile oamenilor. Painea se plamadea si se cocea in casa. Apa se lua de la fantana din curte, iar cei care nu aveau fantana asteptau sacagiii. Ii auzeai de la colt de ulita strigand: “Apa! Apa! Haap!”.

In case si pe uliti erau lampi cu gaz aerian. Linistea era tulburata doar de joaca celor mici si de latraturile cainilor la trecatorii si carutele, bristele si trasurile ce veneau fie dinspre Targul de Afara, Oborul, fie dinspre mahalaua Mantulesei si ea vecina, a Negutatorilor, luand-o uneori pe Podul Vergului, viitoarea Cale a Calarasilor. Noptile, cainii erau o pacoste si trecatorii intarziati, daca nu aveau bastoane, umbrele ori sabii, rupeau nuiele si ostrete din garduri. Era de pomina zicala “ia din gardul Mantulesei”, adica “ia de unde nu-i”, pentru ca gardul ce imprejmuia livada precupetului Mantu si apoi a vaduvei sale, Stanca Mantuleasa, aproape disparuse tot rupand din el. Ramasa neimprejmuita si de izbeliste, avea sa fie ulterior parcelata pentru ridicarea de case.

Canalizare nu se pomenea. Zoile se azvarleau in santurile din fundul curtii sau pe strazi, unele pavate. Zidurile locuintelor erau groase si ferestrele aveau gratii. Peretii erau imbracati cu vita sau cu glicina mov-albastrie.

Priviti de sus, Bucurestii isi aratau mai putin locuintele, cat verdeata ce invaluia orasul. In fiecare curte era puzderie de arbori – salcami, tei, castani, duzi, brazi, salcii, ciresi, meri si peri. Cununi de arbori, pajisti intinse, turle de biserici. Spre sfarsitul Caii Vacaresti, se inalta Stabilimentul de Turnatorie si Fabrica de Masini Agricole Lemaitre, la Colentina, Fabrica de Sapunarie Stella. La capatul Caii Mosilor, o alta fabrica de masini agricole, iar pe Stefan cel Mare, Moara de aburi si Fabrica de uleiuri vegetale G. Assan si cea de caramizi Tonolla. Pe Izvor, Fabrica de bere Oppler, mai tarziu inlaturata de fabricile Luther si Bragadiru. La inceputul aceleiasi strazi, ce incepea de langa albia Dambovitei, pe atunci necanalizata, era primul atelier de mecanic de spalatorie cu abur al lui Iordache Ionescu, Atelierele Cailor Ferate, manufactura de tutun de la Belvedere si Stabilimentul Companiei de Gaz.

Lumina electrica avea sa fie introdusa mai intai in cateva case boieresti, la Palatul Regal, la Teatrul National, in gradinile soselei Kiseleff si in Cismigiu. Luminate vor fi si Podul Mogosoaiei si bulevardul ce pornea de la calea podita cu bucati de lemn ce tinea pana in Piata Universitatii. Acolo aveau sa fie schimbari mari. La 1855, erau daramate cladirile scolii Sfantul Sava, facandu-se loc bulevardului si noii constructii a Palatului Academiei, numita apoi Universitatea. In fata ei, la 1876, era ridicata prima statuie din Bucuresti, aceea a lui Mihai Viteazul. Celalalt bulevard, ce cobora de la Podul Mogosoaiei spre Cotroceni, a fost taiat la 1871. Abatorul comunal, luminat pe la 1887 cu electricitate, abia infiintat era intampinat cu impotrivirea multor locuitori, care isi tineau vitele in grajduri si suri, tot acolo si taindu-le.

In cealalta parte a orasului, la Bordei, puteai ajunge cu tramcarul sau cu tramvaiul cu cai.

Cea mai inalta cladire a Capitalei era Turnul Coltei, a carui fatada era impodobita cu reliefuri. Deasupra gangului boltit, prin care se zarea pridvorul cu coloane brancovenesti al bisericii Coltea si cladirea spitalului, turnul avea reliefuri cu pasari maiestre purtand calareti inaripati si rozete ajurate.  Inadita pana la jumatatea turnului, era Farmacia Voitinovici.

Sursa: Luchian, de Petru Comarnescu, Editura Tineretului, 1960.