Am rasfoit un blog frumos

Am rasfoit un blog frumos, Incolor dupa cum a fost botezat, cu parfum de suflet bun, cu ras si plans, destept la scris. Despre tot felul de mood-uri. Are gust de toamna calda. Cititi un pic de SEO, un strop de Alina Manole, ceva despre ea si despre el, ce chilipiruri au mai aparut la Dalles…
Mai jos, ceva Din sertar:
“Atunci am decis sa ma psihanalizez singura. Acum, de trei ori pe saptamina, ma intind pe pat si vorbesc cu mine o ora. Sunt foarte sincera. Nu ma scutesc de nici unul din lucrurile mai putin placute. Tratamentul pare sa fie eficient si, desigur, nu ma costa nimic”. (fragment din Bullet Park – John Cheever)

Spuneai ca vrei sa te apropii, sa cunosti totul in detaliu. Este aproape imposibil din moment ce oamenii nu-si cunosc cu adevarat propria persoana. Explicam ingandurata ca apropierea de mine ar insemna acceptarea partii mute din ceea ce sunt, partea care tace, dar scrie. Dincolo de scris nu mai sunt alte cuvinte, nu mai sunt alte explicatii. Sunt respiratii marunte care se opresc pe foaia de hartie, dincolo de ele este inexprimabilul. Poate fi si incapatanarea mea de a piti ceva, de a pastra o concluzie in favoarea viitoarelor pasaje care or sa inchida seri sau zile pe care nu le pricep.

M-am invartit in cercuri si triunghiuri pe care nu mi le-am dorit, am cunoscut oameni integri care au ajuns carpe, am cunoscut oameni rai care au devenit exemple, cunosc oameni mincinosi, tristi, razvratiti, bolnavi, curati sau egoisti. Uneori fac alegeri proaste, alteori iert cu usurinta sau fac din tantar ditamai armasarul. In toate situatiile sunt si eu un pic egoista.

Lumea asta e un inventar perpetuu. Dorinta in forta de a intelege si accepta tot ce este in jurul tau defineste o lupta care nu se va incheia niciodata. E placuta amintirea, la fel si dorul. E frumoasa furia, dar e frumos si dezechilibrul. Vrajitoare si pitici, curtezane si nimfe, politicieni corupti si animale de companie, aventurieri si abjecti, flori uscate de vant si parfum de rasarit – toate cuprinse in bloguri, in Cetatea Adancurilor, ce-si asteapta barbarii. O cetate cladita din nuante, speculatii si subtilitati.

Sunt pamant si am ajuns om. Sunt aer si am ajuns speranta. Sunt foc si am ajuns neastampar”.
E frumos la el in sufletul lui de… blog.